Reportaj
Slobozia, aşezământul Bisericii care vindecă suflete

Slobozia, aşezământul Bisericii care vindecă suflete

Dumitru Manolache, 03 Decembrie 2010

Niciodată suferinţa mamelor, victime ale violenţei în familie, nu poate fi pe deplin înţeleasă de semeni. Cu atât mai puţin, alinată sau vindecată de ei. Mecanisme inexplicabile ridică de cele mai multe ori bariere peste care refuzăm să mai întindem mâna acestor fiinţe. Există însă în comuna Slobozia, din Episcopia Giurgiului, un aşezământ social al Bisericii în care durerii, uitării, abandonului, violenţei li se opune dragostea creştină ce vindecă, alină şi ridică poduri de inimi peste prăpăstiile din sufletele acestor nefericiţi.

Nu credeam că, mergând la Aşezământul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din localitatea Slobozia, aparţinând Episcopiei Giurgiului, vom descoperi, la modul concret, cum lucrează, cum se dăruie mila şi dragostea creştină. Cum se "întind" şi vindecă ele, ca nişte alifii miraculoase, rănile din sufletele unor tinere mame violentate de soţi şi ale unor copii abandonaţi sau traumatizaţi psihic de rătăcirea taţilor lor. Şi, tot aici, aveam să înţelegem cum face Biserica misiune, la începutul celui de-al III-lea mileniu creştin, în sprijinul credincioşilor ei aflaţi în mari nevoinţi.

După numai şase kilometri de Giurgiu, însoţiţi de părintele Nicolae Edmond Popa, consilier al Sectorului Social Misionar al Episcopiei Giurgiului, ajungem în marginea localităţii Slobozia, în dreptul unei clădiri cu etaj, dincolo de gardul căreia o biserică în miniatură leagă pământul de cer.

Aici, în acest capăt de sat, începe povestea aşezământului social şi a celor 25 de beneficiari ai serviciilor lui.

Chipurile care şi-au recăpătat zâmbetul

Cu numai un an în urmă, imobilul fostului centru judeţean pentru copii cu dizabilităţi, abandonat de autorităţi, din nelipsitele probleme legate de bani, competenţă şi interes, a fost încredinţat, la cerere, Episcopiei Giurgiului. "Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sprijinul Preasfinţitului Ambrozie, Episcopul nostru, al Sectorului Social al Episcopiei şi al Asociaţiei "Letca Nouă", am reuşit să reabilităm acest aşezământ, care a fost inaugurat şi sfinţit pe 23 aprilie anul acesta, de praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, aflat într-o vizită pastorală în Episcopia Giurgiului", ne spune însoţitorul nostru.

Intrăm în incinta aşezământului cu o oarecare reţinere, gândindu-ne la inimaginabilele drame ale celor care locuiesc aici. Aveam însă să descoperim o cu totul altfel de lume, altfel de chipuri, mult mai relaxate, peste care mâna nevăzută a dragostei creştine aşternuse zâmbete, speranţă, încredere şi recunoştinţă.

În camerele destinate mamelor cu copii, în cele destinate numai copiilor, în sala de joacă, pe coridoare, în sala de mese, peste tot, curăţenia şi ordinea, bucuria revederii cu părintele Popa, alintul unor fetiţe care i s-au prins de gât, gata-gata să-l doboare la pământ, au spulberat rapid reţinerile noastre şi dialogul s-a legat de la sine.

Lecţia de dăruire a familiei preotului Ştefan

"În aşezământul nostru avem în acest moment 25 de beneficiari, mame şi copii, care provin din mai multe judeţe ale ţării. Aceste persoane au ajuns aici prin intermediul unor preoţi care le cunosc situaţia. Ei ne sună şi ne cer ajutor. Eu şi părintele Valentin Ştefan, soţul meu, am început o asemenea activitate socială încă din perioada în care eram în parohia Râleşti, comuna Gogoşari, judeţul Giurgiu, în urmă cu cinci ani. Anul trecut, când Preasfinţitul Ambrozie ne-a chemat, considerând că este mult mai bine pentru mamele şi copiii cuprinşi în programele noastre să fie mutaţi aici, am venit şi noi. Am început amenajarea centrului, desfăşurarea activităţilor specifice, şi tot de atunci ne-am mutat aici, împreună cu cei doi copii ai noştri. Suntem o mare familie. Acum toţi aceşti copii sunt ai noştri. Nu putem face diferenţe. Se joacă toţi împreună, mănâncă şi participă la activităţi împreună", ne mărturiseşte Veronica Ştefan, directorul aşezământului.

Tot de la domnia sa aflăm că întreaga activitate, de la prepararea hranei la curăţenie şi îngrijirea animalelor ( vaci, porci, doi ponei!) şi păsărilor se face, într-un program de autogospodărire, de către mamele găzduite în aşezământ. "Trăim şi muncim aici ca într-o familie. Pentru mame este un lucru extraordinar, pentru că ele nu simt sistemul de instituţionalizare. Se simt utile", ne mai spune directorul aşezământului.

O misiune creştină dusă până la capăt

Termenul de şedere în acest mediu este de trei luni, cu posibilitate de prelungire până la şase luni, timp în care încercăm "refacerea legăturii cu familia, cu părinţii mamelor pe care îi invităm aici să-şi cunoască nepoţii. Să vadă cum cresc", ne mai spune doamna Veronica Ştefan, care ţine să ne amintească şi cauzele care determină violenţa domestică: alcoolul, desfrânarea, concubinajul şi anturajul.

În general, mamele fie se întorc la familie, fie îşi refac viaţa, cum este şi cazul a două gemene crescute într-un centru de copii care, alungate de soţi, cu copii cu tot, au ajuns la Slobozia de unde, după un timp, au reuşit să se recăsătorească şi să ducă o viaţă normală.

Scurta noastră vizită la Aşezământul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din comuna Slobozia ne-a vindecat şi pe noi de prejudecăţi şi neputinţe şi ne-a convins, încă odată, că atunci când nu-l abandonăm pe Dumnezeu, El nu ne va lăsa niciodată în disperare. Şi am mai învăţat o lecţie de la familia preotului Ştefan: cum te poţi dărui semenilor, fără condiţii, slujind în marea iubire de semeni a Mântuitorului Hristos.

"Trăim şi muncim aici ca într-o familie. Pentru aceste mame este un lucru extraordinar, pentru că ele nu simt sistemul de instituţionalizare.

Se simt utile."

Veronica Ştefan


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!