În anul în care marcăm două secole de la nașterea lui Avram Iancu, personalitate deopotrivă romantică și tragică a Revoluției de la 1848-1849 în Transilvania, se cuvine să consemnăm pentru cititorii
Ilie Imbrescu-teologul luptător
Aflat în lagărul de deţinuţi politici de la Slobozia, la 1 aprilie 1945, preotul Ilie Imbrescu scria soţiei sale: "Sunt fiu de preot. M-am născut în Valea Almăjului, valea cântecului românesc a Banatului. Am crescut în acordul armonios al corurilor, fanfarelor şi jocurilor poporane ale ţăranilor păstoriţi de tatăl meu. De atunci mă paşte şi mă însoţeşte pretutindeni şi totdeauna nebunia cântecului, pentru că iubesc România oacheşă, Ţara mireasă şi Biserica mamă". Astfel a fost educat Ilie Imbrescu, să iubească credinţa în care a fost botezat, să slujească Bisericii, la Balcic şi la Bucureşti, şi să lupte pentru neamul căreia îi aparţinea. Pentru toate acestea, în 1949, Ilie Imbrescu a murit în penitenciarul de la Aiud.