Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Șase secole de existență  a Rădășenilor

Șase secole de existență  a Rădășenilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 16 Feb 2024

Astăzi se împlinesc 600 de ani de la atestarea documentară a satului Rădășeni, din apropiere de Fălticeni (județul Suceava), cunoscut în istorie ca fiind una dintre cele mai importante zone pomicole din țară și primul bazin pomicol din Moldova. Așezarea de pe Valea Horbazei a fost pomenită pentru prima dată în documente în 16 februarie 1424, într-un hrisov al domnitorului Alexandru cel Bun, sub numele de „Radeșani”.

La 1434, popa Iuga primește drept danie satul Rădășeni, iar în 1561 satul este dăruit de domnitorul Alexandru Lăpușneanu Mănăstirii Slatina, din apropiere, al cărei ctitor era.

Prima așezare din actualul perimetru al Rădășenilor s-a numit Seliște. „Oamenii s-au mutat pe actuala vatră de sat la 1624. Primii care au venit sunt Perjerii, apoi au venit Loghinenii. Toate ulițele sunt azi formate din case ale fostelor grupuri venite aici din Seliște, care și cum s-au așezat”, explica, într-un reportaj publicat în Ziarul Lumina în 2015, profesorul de istorie Ioan Axinte.

Aici au fost cultivate și menținute, din vechime, câteva soiuri tradiționale de mere, printre care Ranet, Pătul, Fără nume, Muntenești, soiuri care au stat la baza constituirii ulterioare a bazinului pomicol Fălticeni. „Rădăşenenii, în Moldova, sunt ca oltenii în Muntenia. Ei sunt plăcuţi şi la vorbă, şi la port, curaţi şi bine îmbrăcaţi. Rădăşenenii pun mai mult preţ pe livezile şi grădinile lor, care aduc obştii peste 20.000 lei, decât pe ţarine. Perele şi merele de Rădăşeni sunt foarte căutate şi, după timp, se vând cu 15-35 franci suta de kilograme. Chiar pe timpul lui Dimitrie Cantemir mersese vestea despre merele de Rădăşeni. Ţăranii ziceau: «Mălaiul, în Ţara de jos şi merele, în Ţara de sus, nu au coajă»”, arată Ion Drăgușanul, în „Istoria așezărilor bucovinene”.

Tot la Rădășeni se află și una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din țară. Construită la 1611, a fost atribuită, prin tradiție, domnitorului Ștefan Tomșa. Aceasta poartă hramul Sfinților Mucenici Mercurie și Ecaterina și este printre puținele lăcașuri de lemn pictate direct pe bârnă, la interior. Bisericuța figurează pe lista monumentelor istorice de interes național (de categorie A) și a fost restaurată integral și resfințită în anul 2012.

Citeşte mai multe despre:   satul Rădășeni