Lăcaşul salvat de ceferişti de la demolare

Încă de la ridicarea ei, Biserica „Sfântul Gheorghe“ din cartierul bucureştean Griviţa s-a dovedit salvatoare de oameni. Între zidurile ei s-au adăpostit de gloanţe greviştii ceferişti în anul 1933. Apoi, când comuniştii au propus biserica pentru demolare, aceiaşi ceferişti au salvat-o. Astăzi, datorită lor, este una dintre bisericile frumoase ale Capitalei.

Ridicată de Casa Muncii CFR în anii 1926-1931, după un proiect al arhitectului Constantin Pomponiu şi prin grija pr. Stelian Marinescu, Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Griviţa a fost de la început pentru ceferişti nu doar o salvatoare a sufletului, ci şi a trupului. În februarie 1933, când muncitorii de la Atelierele Griviţa din Bucureşti s-au revoltat împotriva condiţiilor precare de lucru, armata şi jandarmeria au deschis focul. „Atunci, părintele Stelian i-a adăpostit pe greviştii ceferişti în biserică. Mulţi au fost salvaţi de la moarte, era singurul loc unde se puteau adăposti“, spune pr. paroh Lică Lepădatu.

Biserica ocrotită de Sfântul Gheorghe era centrul vieţii cartierului ceferist. În jurul ei erau locuinţele, spitalul, şcoala şi locul de muncă. „Însă, pentru că aici era un cuib muncitoresc foarte important, fiind comitetele cele mai importante ale muncitorimii comuniste, biserica a fost propusă spre demolare. Când s-a aflat, cei care fuseseră salvaţi de la moarte în timpul grevei s-au împotrivit. «Cum să dărâmaţi biserica? Ea ne-a salvat! Aici ne-am botezat copiii, ne-am cununat şi ne-am înmormântat rudele!», au spus oamenii. Şi astfel, datorită lor, biserica a rămas în picioare“, explică pr. Lică Lepădatu.

Mult timp a fost cunoscută drept Biserica Kiev, „datorită unei străzi din apropiere, cu acelaşi nume“, spune pr. Silviu Marian Chiţu, slujitor la această biserică. „A fost o zonă privilegiată pe vremea comunismului, cu puternice influenţe pro-ruseşti. Aici au locuit destul de multe personalităţi ale epocii comuniste, fiind un cartier cu foarte multe facilităţi. Însă, după Revoluţie, lucrurile s-au schimbat“, completează pr. Lică Lepădatu.

Bătrâni şi tineri în comuniune

Astăzi parohia este formată mai mult din pensionari. „Din păcate, acum CFR-ul este pe butuci. În parohie au rămas doar pensionarii, copiii lor au plecat în alte zone ale Bucureştiului sau în afara ţării. Dar cei care au rămas sunt oameni credincioşi, veniţi din toate colţurile ţării şi păstrători ai tradiţiilor româneşti. Sunt oameni paşnici, ataşaţi de Sfânta Biserică, cu frică de Dumnezeu, care participă la slujbe, se spovedesc, se împărtăşesc şi îşi aduc la biserică fiii şi nepoţii“, spune pr. Lică Lepădatu. Misiunea preotului în mijlocul credincioşilor acestei parohii implică multe vizite la domiciliu. „Fiind mulţi bătrâni şi bolnavi, ajung cu greu la biserică. Ni se solicită foarte mult să mergem noi la dânşii, pentru diverse slujbe, spovedanie, împărtăşanie, dar şi pentru a ni se cere sfatul“, explică pr. Silviu Marian Chiţu.

Astfel, părintele paroh Lică Lepădatu a înţeles că în parohia ocrotită de Sfântul Gheorghe din cartierul Griviţa trebuie dezvoltată misiunea în mijlocul tinerilor. „De când am venit aici ca preot am căutat să coalizez foarte mult tinerii şi copiii, încurajând venirea lor la biserică. Am întinerit consiliul şi comitetul parohial, am organizat în fiecare an pelerinaje în ţară sau în afara ţării cu Agenţia de pelerinaj Basilica Travel a Patriarhiei, iar cu ocazia hramurilor noastre am atras elevii şcolilor şi liceelor din apropiere cu care biserica noastră are parteneriate. Aceşti elevi pregătesc scenete de teatru, participă la cercurile noastre de pictură, de engleză, de matematică“, spune parohul. Cele trei cercuri educaţionale strâng copii şi tineri de toate vârstele în spaţiul amenajat în subsolul bisericii.

Octavia Ţarălungă, cunoscuta desenatoare octogenară, ale cărei desene, de-a lungul timpului, au apărut în cărţi pentru copii şi manuale şcolare, adună în fiecare sâmbătă în jurul ei iubitorii de pictură şi desen. „Vreau să-i ajut să privească natura, să o înţeleagă şi să se bucure de ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu. De multe ori vin obosită, lucrez mult acasă în atelier, dar copiii mă încarcă cu energie, îmi vine să zburd. Mă apropii de ei cu sufletul şi încerc să ajung la mintea fiecăruia. Eu mă plec cu mult respect în faţa talentului, indiferent care este el. Spre exemplu, este un copil aici care face desene abstracte decorative foarte impresionante, cred că va face carieră în domeniul acesta“, explică artista. Octavia Ţarălungă ne-a vorbit şi despre legătura ei cu biserica din cartierul ceferiştilor: „Pentru mine, biserica aceasta înseamnă linişte sufletească şi apropiere de Dumnezeu. Nu mă simt singură niciodată. Duminica dimineaţă sunt un om fericit, Dumnezeu îmi dă putere şi mă ajută să trec peste toate“.

Şi la cercul de matematică participă mulţi elevi. Este susţinut de profesorul universitar Constantin Stănescu, care le predă o matematică distractivă copiilor, atrăgându-i în felul acesta. Cursurile sunt susţinute benevol. Mai mult, biserica le oferă de fiecare dată dulciuri şi fructe, iar la sfârşitul anului şcolar, participanţii primesc cărţi şi alte mici cadouri.

Activităţi plăcute şi educative cu elevii

Biserica are o legătură strânsă şi cu instituţiile de învăţământ din jur. Elevii de la Şcoala Gimnazială „Eugen Barbu“, coordonaţi de prof. de religie Nicoleta Lepădatu, au susţinut o piesă de teatru în cadrul spectacolului „Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor“, organizat la Palatul Patriarhiei în data de 6 decembrie 2013. „Atunci au fost folosite ca decor chiar desenele copiilor realizate în cadrul cercului de desen al bisericii“, spune pr. Lică Lepădatu. Cu Şcoala Gimnazială „Sfântul Nicolae“ se derulează proiectul „Sfânta Euharistie - lumina vieţii creştine“, copiii coordonaţi de prof. de religie Radu Ungureanu desfăşurând diferite acţiuni în cadrul parohiei. Iar în cadrul Colegiului Naţional „Aurel Vlaicu“ biserica a sprijinit cabinetul de religie cu materiale didactice, manuale şcolare, cu aparatură electronică computerizată şi fiecare clasă cu icoane. Elevii din cele trei şcoli vin la biserică cu profesorii lor, susţin scenete de teatru sau concerte de muzică şi se implică în ajutorarea săracilor, bolnavilor şi bătrânilor. Tinerii teologi din parohie, şi nu numai ei, au format grupul psaltic „Sfântul Haralambie“, care, alături de corul mixt al bisericii, cântă în duminici şi sărbători.

O parte din moaştele sfântului care ocroteşte grupul psaltic se află în acest sfânt lăcaş, într-o raclă aşezată sub un baldachin nou, sculptat în lemn.

Parohia a început un proces de înnoire prin restaurarea icoanelor mari, fiind argintată şi aurită îmbrăcămintea lor şi puse în rame de lemn de stejar sculptate la Atelierele Patriarhiei Române de la Popeşti Leordeni, s-a pus o nouă tablă pe acoperişul lumânărarului, s-au achiziţionat un sistem de supraveghere video şi o nouă staţie de amplificare a sunetului, precum şi arhivarea electronică a documentelor bisericii şi cimitirului parohial „Veşnicia“.

Astfel, pr. Lică Lepădatu continuă activitatea vrednică a pr. Dumitru Găină, paroh aici aproape trei decenii. Se mai doreşte restaurarea picturii, schimbarea instalaţiilor electrice şi termice, dar şi actualizarea site-ului parohial. Această biserică se implică financiar şi în susţinerea ridicării Catedralei Mântuirii Neamului şi a fondului „Păstorul cel bun“ al Arhiepiscopiei Bucureştilor.