Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Despre virtuțile terapeutice ale frunzelor și fructelor de nuc

Despre virtuțile terapeutice ale frunzelor și fructelor de nuc

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Constantin Milică - 07 Septembrie 2015

Miezul de nucă este un aliment complet, foarte bogat în calorii, grăsimi şi săruri minerale. De aceea, poate avea o mare importanţă în alimentaţia vegetarienilor şi a diabeticilor, deoarece înlocuieşte, cu succes, carnea şi conţine o cantitate foarte redusă de glucide solubile.

Frunzele şi cojile verzi ale fructelor de nuc au următoarele însuşiri valorificabile în tratamentele naturiste:

- hipoglicemiante, depurative;
- stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, bactericide, antifungice, dezinfectante gastrointestinale, astringente, vermifuge, antiscorbutice, to­nic-a­mare;
- uşor hipotensive, antialergi­ce, hemostatice;
- antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante renal;
- cicatrizante, antimicotice, emoliente, calmante, antieczematoase.
Miezul fructelor mature are proprietăţi:
- nutritive (hipocalorice), energizante, antianemice, tonifiante fizic şi psihic;
- laxative, vermifuge, emoliente, calmante.
Preparatele fitoterapeutice au reale calităţi vindecătoare în­tr-un număr impresionant de afecţiuni. Frunzele tinere pot fi folosite în următoarele boli:
- diabet zaharat, cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, enterite acute, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale şi genitale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de TBC, lipsa poftei de mâncare. Se prepară infuzie simplă dintr-o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml de apă clocotită; se infuzează 5-10 minute şi se beau două-trei ceaiuri pe zi;
- diaree, dizenterie, transpiraţii excesive, rahitism (carenţa vitaminei D), scrofuloză (inflamarea ganglionilor limfatici, cervicali, inghinali sau axilari), intoxicaţii cu compuşi de mercur, helmintiază, hemoroizi interni, incontinenţă urinară, inflamaţia vaselor sanguine, curăţirea sângelui. Se prepară infuzie concentrată din patru linguri de frunze uscate şi mărunţite la 250 ml de apă clocotită; se iau câte trei-patru linguri pe zi;
- comprese cu decoct concentrat (trei linguri la 250 ml apă cu fierbere 10 minute) pentru tratamente în eczeme, dermatoze, furunculoze, ulcer varicos, prurit, acnee juvenilă, negi, mătreaţă, afecţiuni oculare;
- băi generale şi spălături (decoct din 200 g frunze la 3-5 litri de apă, eventual cu două kilograme sare marină, care fierbe 15 minute, se strecoară şi se adaugă în apa de baie) pentru erupţii purulente, ulceraţii cutanate, răni greu vindecabile, eczeme şi coji pe cap la copii, scabie, păduchi, leucoree, degerături, transpiraţia mâinilor şi picioarelor (eventual în amestec cu pulbere de pedicuţă), osteoporoză, sciatică, umflături de articulaţii, unghii purulente, seboree şi căderea masivă a părului;
- alifie din frunze de nuc pentru vindecarea rănilor, arsuri solare şi tenuri grase (15 g frunze mărunţite şi macerate 7 zile în 100 ml ulei de floarea-soarelui la temperatura camerei; se fierbe pe baia de apă timp de trei ore, se strecoară prin tifon, se adaugă încă 15 g ceară de albine cu care se uniformizează printr-o nouă fierbere pe baia de apă timp de 30 minute).
Cojile de nuci verzi sunt foarte bogate în vitamina C (de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale sau de 10 ori mai mult decât sucul de lămâi).
Preparatele din coji sunt eficiente în:
- fortificarea stomacului slăbit și a intestinelor leneșe;
- îmbunătățirea funcționării ficatului și a tractului gastrointestinal;
- purificarea sângelui și normalizarea consistenței sângelui îngroșat;
- incontinență urinară;
- infecții streptococice și stafilococice.
În uz extern sunt eficiente în micozele cutanate și pitiriazis.
Cojile tocate se pot aplica sub formă de cataplasmă contra sciaticii, a nevralgiilor dentare sau pot fi folosite la vopsirea naturală a părului.
O rețetă casnică utilizează cojile verzi (500 g) în obținerea unui lichior stomahic pentru convalescenți, nevralgii dentare și paraziți intestinali, după macerare timp de trei luni într-un litru de rachiu; după filtrare se amestecă cu trei litri de vin și se îndulcește cu zahăr sau cu miere de albine.
Într-o cură de o lună, având efecte în creșterea rezistenţei sistemului imunitar, accelerarea metabolismului, stimularea poftei de mâncare, anemie, astenie și oboseli.
Nucile verzi servesc la prepararea unei tincturi sau a unui lichior foarte gustos, cu efecte în înlăturarea leneviei stomacului, în colita de putrefacție, lipsa poftei de mâncare, anemie, astenie și în curățirea ficatului și a sângelui prea îngroșat. Se aleg 20 de nuci mari, se curăță de coajă, se taie în sferturi și se pun într-o sticlă cu gât larg, cu un litru alcool de 40 de grade; după două-patru săptămâni de expunere la soare sau la un loc călduț, se strecoară și se adaugă do­uă-trei cuișoare, o bucată de scorțișoară, un baton de vanilie, coaja de la jumătate de portocală și 500 g zahăr dizolvat într-un litru de apă. Lichiorul se trece în sticluțe de culoare închisă și se consumă câte o linguriță plină înainte de mesele principale, într-o cură de o lună.
Miezul de nucă este un aliment complet, foarte bogat în calorii, grăsimi şi săruri minerale. De aceea, poate avea o mare importanţă în alimentaţia vegetarienilor şi a diabeticilor, deoarece înlocuieşte, cu succes, carnea şi conţine o cantitate foarte redusă de glucide solubile.
S-a constatat că femeile care consumă săptămânal minimum 5 nuci, atât separat, cât şi în diferite preparate de patiserie, prezintă cu 35% mai puţine riscuri pentru accidente coronariene.
O pastă obţinută din 6-8 nuci măcinate, amestecate cu o lingură de miere polifloră într-un pahar cu suc natural, dă un energizant de excepţie, consumat prin înghiţituri mici, cu efecte în ateroscleroză şi reducerea colesterolului.
O altă pastă din mieji măcinaţi, amestecaţi cu făină şi smântână sau iaurt gras, se aplică de 2-3 ori pe zi, timp de trei zile consecutiv, pe zonele cu răni infectate (furuncule, eczeme, abcese, flegmoane), având rol în colectarea puroiului sau ca protector cutanat în caz de arsuri, insolaţie şi bronzare excesivă. La copiii rahitici şi anemici sau cu boli de oase se recomandă frecţii zilnice pe corp cu ulei din miez de nucă.
Uleiul extras prin presare din miezul de nucă este bogat în acizi graşi (din care peste 50% acid linoleic) şi de aceea este recomandat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei coronariene, reducerea colesterolului, a bronşitei cronice, a tuberculozei, litiazei renale.