Dezvoltarea gândirii şi aptitudinilor la vârsta şcolară

Gândirea şi formele sale, respectiv noţiunile, judecăţile, raţionamentele, se dezvoltă mult sub influenţa capacităţii de evoluţie a situaţiilor şi sub dependenţa limbajului intelectual

În paralel cu dezvoltarea gândirii şi sub influenţa acesteia are loc dezvoltarea voinţei copilului de vârstă şcolară. Conturarea personalităţii sale se produce sub influenţa însuşirilor psihice şi a particularităţilor somatice.

Componentele psihice ale personalităţii sunt: aptitudinile, temperamentul şi caracterul. Prin aptitudini se înţeleg acele însuşiri psihice cu ajutorul cărora copilul poate realiza cu succes anumite activităţi. În raport cu caracterul lor, aptitudinile pot fi generale, specifice, simple şi complexe.

Aptitudinile generale se referă la acele calităţi intelectuale prin care se realizează mai multe genuri de activităţi, inteligenţa fiind cea mai importantă.

Aptitudinile speciale au aplicabilitate numai în unele domenii: artistic, sportiv, matematic.

Aptitudinile simple sunt reprezentate de fiecare însuşire în parte, care, în grup, formează aptitudinile complexe, contribuind, împreună, la realizarea cu succes a unei activităţi.

Talentul este particularitatea calitativ superioară faţă de aptitudinea complexă. Acesta permite îndeplinirea unei activităţi în mod creator şi original, fiind condiţionat de dezvoltarea multilaterală a copilului. Factorul principal care contribuie la dezvoltarea talentului este munca.

Prin temperament se înţelege acea caracteristică dinamico-energetică a activităţii psihice, exprimând „firea“ omului. Clasificarea temperamentelor, emisă de Hipocrat, este admisă şi în zilele noastre, respectiv coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic.

Caracterul exprimă acea componentă a personalităţii prin care se defineşte, în ansamblu, atitudinea voluntară faţă de sine însuşi, de mediu (familie şi colectivităţi), muncă, oameni şi societate. Trăsăturile de caracter se formează sub acţiunea directă a educaţiei, a exemplului, sub influenţa mediului social şi a deprinderilor în muncă. Dezvoltarea multilaterală şi statornicirea trăsăturilor de caracter sunt strâns legate de activităţile pe care le desfăşoară copilul, în concordanţă cu relaţiile în care este încadrat. Trăsăturile de caracter sunt în directă dependenţă cu dezvoltarea conştiinţei, mai ales a celei de sine, a voinţei şi a fondului său moral.