Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Fasolea, utilizări în gastronomie și în medicina naturistă

Fasolea, utilizări în gastronomie și în medicina naturistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Daniela Troia - 13 Martie 2020

În stare uscată, fasolea are valoare nutritivă, energetică, acțiune reparatorie asupra sistemului nervos. În stare proaspătă, are acțiune diuretică, depurativă, antiinfecțioasă, acționând ca tonic hepatic, tonic pancreatic, reconstituent al sistemului nervos. În gastronomie se folosește sub formă de boabe sau păstăi verzi, în stare proaspătă sau conservată.

Originară din America Centrală şi de Sud și cultivată din vremuri străvechi, fasolea este cunoscută la noi sub diverse denumiri: baclău, bob, fansule, fasoi, făsulă, fasule, fisuliu, fusei, fusoi, pustoaica, păsui, păsulă, postae, teaca, tartarică. Adusă în Europa în secolul al XVI-lea de spanioli şi portughezi, fasolea se cultivă în România începând cu secolul al XVII-lea. Se consumă, de regulă, cu tegumentul, care conţine fermenți. Este mai ușor digerabilă dacă se condimentează cu pătrunjel, cimbrișor, cimbru, busuioc, frunze de dafin, usturoi, rozmarin, asmățui sau salvie. În Japonia și China, lăstarii tineri sunt consumați sub formă de salată. Făina de fasole, amestecată în proporție de 5-10% cu făină de grâu, se folosește la fabricarea pâinii și a macaroanelor. Din frunze se extrage acidul citric.

Tecile de fasole şi semințele (boabele) sunt indicate în convalescență, creștere, surmenaj, litiază renală, oligurii, albuminurie, reumatism, gută și carențe ale organismului. După îndepărtarea boabelor, tecile uscate se folosesc pentru acțiunea lor diuretică, depurativă, antidiabetică, nutritivă, energizantă şi remineralizantă, dar și ca antiseptic renal. De asemenea, favorizează eliminarea toxinelor. Intervine favorabil înlăturând excesul de apă din corp. Consumul sub formă de infuzie a tecilor de fasole se recomandă în diabetul zaharat, în edemele renale, în caz de acnee, erupții ale pielii sau pentru a calma spasmele. 

Păstăile uscate se recoltează toamna, când se usucă. Se separă boabele pentru mâncare, iar păstăile se depozitează în saci textili sau de hârtie, la loc uscat. 

Seminţele (boabele) conţin proteine, hidraţi de carbon, potasiu, calciu, fosfor, fier, nichel, cupru, cobalt, vitamina B2, niacină, vitamina C. Fasolea verde posedă de circa 10 ori mai puține substanțe proteice și hidrați de carbon decât cea uscată. Valoarea energetică este de 31 kcal/100g. Tecile uscate conţin aminoacizi (arginină, asparagină, tirozină, triptofan, betaină, lizină), vitamina C, acid silicilic, acid fosforic, săruri minerale.

Pentru tratarea edemelor renale, pielocistitelor, cistitelor, acneei, diabetului zaharat, reumatismului, în intoxicații se recomandă decoctul din trei linguri de teci uscate, mărunțite, la 750 ml apă rece. Se fierb 20 de minute, se acoperă și se lasă la răcit. Se strecoară, iar întreaga cantitate se bea în cursul unei zile, neîndulcit, în trei reprize (dimineața, la prânz și seara).

Pentru tratarea tuberculozei pulmonare, afecțiunilor aparatului urinar, acneei, diabetului zaharat, gutei, hidropiziei, pentru remineralizare, puteți realiza un decoct dintr-o lingură de teci uscate și mărunțite la o cană cu apă rece. Se fierbe 20-25 de minute, se strecoară și se beau două-trei căni pe zi, neîndulcite. Există și rețeta din patru linguri de teci uscate și mărunțite la un litru de apă rece. Se lasă o noapte pentru macerare, iar dimineața  se fierbe până ce volumul de lichid s-a redus la jumătate. Decoctul obținut se bea în cursul unei zile.

Pentru echilibrarea cantității de zahăr din urină: infuzie dintr-o lingură de amestec, în părți egale, de teci de fasole, flori de păducel, afine, frunze de dud, frunze de mur, la o cană cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15-20 de minute. Se beau două-trei căni pe zi.

Pentru tratarea reumatismului, decoctul din teci, împreună cu alte plante (frunze de mesteacăn, frunze de frasin, coada-calului, fructe de ienupăr, scoarță de salcie, flori de soc, rădăcină de lemn dulce), se adaugă apei de baie din cadă; cataplasme din făină de fasole şi apă caldă se aplică local pe locurile dureroase. Pentru tratarea arsurilor, aplicați local boabe fierte şi strivite.

Așadar, printr-un consum zilnic echilibrat și printr-o hidratare corespunzătoare consumului de fibre pe care le conține, putem beneficia de efectele vindecătoare ale acestei plante atât de cunoscute în bucătăria românească.

Citeşte mai multe despre:   fitoterapie  -   tratament