Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Un medicament al pădurii: saschiul

Un medicament al pădurii: saschiul

Un articol de: Constantin Milică - 06 Mai 2012

Atât în medicina naturistă, cât şi în cea alopată, saschiul este recunoscut pentru efectele sale în reducerea tensiunii arteriale şi în reglarea tulburărilor vasculare cerebrale, asigurând oxigenarea normală a creierului şi îmbunătăţirea circulaţiei sangvine la nivel cerebral, cu efect în combaterea sclerozei cerebrale.

Saschiul este o mică plantă perenă, cu tulpini târâtoare, frunze groase şi lucioase şi flori albastre-violacee. Este frecventă în pădurile umede de foioase şi tufişuri din regiunile de câmpie şi de deal, pe terenurile grase, fertile şi cu umezeală suficientă. În judeţul Suceava există poieniţe compacte prin pădurile din zona Calafindeşti, Călineşti, Dărmăneşti, Straja şi pădurea Măriţei, de unde se recoltau, cândva, plante pentru extragerea de vincamină la Penicilina Iaşi (numită azi Antibiotice Iaşi).

În scopuri terapeutice se utilizează herba sau numai frunzele recoltate în timpul înfloririi. Conţinutul ridicat în circa 40 de alcaloizi cu nucleu indolic (vincamină, izovincamină, vincină, vincamicină, vincinină) îi asigură proprietăţi hipotensive, vasodilatatoare, antisclerotice cerebral, spasmolitice, hemostatice şi cicatrizante. În primul rând se constată efecte deosebite în reducerea tensiunii arteriale şi în reglarea tulburărilor vasculare cerebrale, asigurând oxigenarea normală a creierului şi îmbunătăţirea circulaţiei sangvine la nivel cerebral, cu efect în combaterea sclerozei cerebrale Prin diminuarea ritmului cardiac, intervine în tahicardia neuro-vegetativă şi în dilatarea arterelor cerebrale, pentru stimularea contracţiilor inimii şi prevenirea aterosclerozei şi a congestiei. Efecte benefice se constată şi la stări de migrene, ameţeli şi pierderea memoriei.

Se utilizează decoctul din 60 grame frunze la un litru de apă, care se fierb două minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se beau două-patru căni pe zi, între mese. Mult indicat este vinul tonic din 100 grame frunze uscate la un litru vin alb, care se macerează 10 zile, eventual cu adaos de frunze de vetrice, flori de muşeţel şi rădăcini de lemn-dulce, din care se ia câte o lingură înainte de mesele principale.

Valoarea terapeutică a acestei plante este atestată şi de o specie soră - saschiul roz (Vinca rosea sau Cataranthus roseum), adaptată climatului tropical, care conţine alcaloizi antitumorali (vinblastina şi vincristina), cu proprietăţi anticanceroase. Planta este căutată mult pentru tratamentul leucemiei acute, boala Hodgkin, limfosarcom, carcinom de sân, deşi preţul de livrare este încă foarte ridicat.