Lumina literară şi artistică
Teatru: Virginia Mirea - schiță de portret

Teatru: Virginia Mirea - schiță de portret

Claudia Dăboveanu, 09 Aprilie 2017

E născută la începutul verii şi nu poartă nume de floare. Prin urmare, ar spune unii, nici onomastică, nici aniversare, de ce să-i facem un cadou tocmai acum? Pentru că ea ne face câte un dar nepreţuit ori de câte ori urcă pe scenă sau joacă în filme. Pentru că vocea ei inconfundabilă te face să râzi sau să plângi după bunu-i plac. Pentru că ştie să fie şi tonică, precum o ploaie de vară, şi emoţionantă ca o şansonetă cântată de Edith Piaf. Pentru că sărbătorim Floriile şi suntem în aşteptarea sfintelor sărbători de Paşti. Pentru toate astea şi nu numai, îi facem un dar simbolic minunatei actriţe Virginia Mirea: un miniportret, ce se doreşte, pe de-o parte, o reverenţă pentru toate câte ne oferă, pe de alta, o invitaţie pentru cititori de a-i admira talentul pe scena Teatrului de Comedie, în recenta premieră a spectacolului „Kimberly”, regizat de Andreea Vulpe, în care deţine rolul titular.

Până a poposi pe tărâmul Thaliei, să spunem că Virginia Mirea nu e o prezenţă constantă - nici măcar episodică - pe micul ecran, unde (pesemne) nu are loc de atâtea „dive” de silicon şi „artişti” de carton presat… Totuşi, pe marele ecran a interpretat câteva roluri memorabile. Cine o poate uita de pildă în rolul Zamfira din filmul „Cuibul de viespi”, în regia lui Horea Popescu, în Doamna Dragnea din „Legături bolnăvicioase” (regia Tudor Giurgiu) ori în Soţia miliţianului - „Amintiri din epoca de aur I”, regia Cristian Mungiu? Parcă prea rar îşi amintesc cineaştii de această actriţă atât de hăruită…

Dacă cea de-a şaptea artă îi oferă apariţii fulgurante, scândura magică a scenei este casa ei, cea de-a doua natură, spre bucuria noastră. Din 1979, anul absolvirii Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, la clasa profesoarei Sanda Manu, a jucat în teatre din Bucureşti şi din ţară, în spectacole de succes, în care a fost distribuită de cei mai buni regizori: Valeriu Moisescu, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Gelu Colceag, Horaţiu Mălăele, Alexandru Tocilescu, Victor Ioan Frunză, Dominic Dembinski, Ducu Darie, Lucian Giurchescu, Andrei Şerban… Cine nu-şi aminteşte, pentru a aduce în lumină doar ultimii ani, de rolurile jucate pe scena Teatrului „Bulandra”: Agafia Matveevna Psenitâna - „Oblomov“; Mama - din „Elisaveta Bam“, Bufonul, Kent - în „Lear…“? Sau de zecile de personaje pe care le-a întruchipat la Teatrul de Comedie? Jean Perkins, din „Bani din cer”, Zoia Denisovna Peltz, în „Casa Zoikăi”, Mrs. Smith, din „Cântăreaţa cheală”, Ana Andreevna, din „Revizorul”, Baroana, din „Pălăria”, Doamna Pernelle, din „Tartuffe”…

Şi pentru că suntem pe scena teatrului unde ne încântă de multă vreme, să nu uităm „pretextul” acestui portret creionat cu multă dragoste: recenta premieră „Kimberly“, de David Lindsay-Abaire, spectacol în care îi are parteneri pe actorii Mihaela Teleoacă, Laura Creţ, Ioan Coman şi Vlad Bîrzanu. Un rol de fată de 16 ani ajunsă la senectute, căci adolescenta Kimberly s-a născut cu o boală rară, care o face să îmbătrânească de patru ori mai repede decât oricare alt om… Un rol pe care Virginia Mirea îl trăieşte aşa cum se trăieşte şi la 16 ani, şi la 60 plus, ca şi când ar fi ultimul: cu forţă, cu sensibilitate, cu pasiune, cu umor (negru, uneori), cu multă candoare. Un rol pe cât de straniu, pe atât de ofertant, într-un spectacol care tratează teme serioase şi sensibile, precum normalitatea (definiţi-o, dacă puteţi…), familia (invitaţia rămâne valabilă), aparenţele, manipularea, responsabilitatea (de asemenea...). Atât de multă gravitate îmbrăcată în atât de multă poezie! Şi toate astea călătorind spre noi, spectatorii, într-un alt fel de… maşină a timpului. Care ne aduce înapoi, în realitatea noastră, în aici şi acum. La portretul Virginiei Mirea. Doar o schiţă de portret. Ce e mai interesant de abia de acum încolo începe. Mergeţi la teatru s-o vedeţi şi-mi veţi da dreptate!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!