Biblia - verset cu verset: Ce-au în comun Sodoma şi Emaus?

Facerea 19, 3: „Iar el I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat.“

Cele menţionate cu prilejul versetului anterior sunt confirmate în fragmentul biblic de mai sus. „Îngerii trimişi la el au refuzat (n.r. iniţial) să intre în casa lui, ca să afle cât de mare era iubirea de străini a dreptului Lot“, regăsim în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur. Dar el, Lot, „I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui“. Expresia „a rugat stăruitor“ a fost tradusă prin verbul grecesc kataviazo, care, după cum aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, „e mai puternic: a presa, a sili, a constrânge“. Nuanţa e importantă, deoarece „Lot ştia care este viciul capital al sodomiţilor şi ce primejdie e pentru un străin să rămână noaptea în stradă“.

Ştiind că Lot este un bărbat credincios, dar deocamdată nevoind să-şi descopere identitatea, îngerii au consimţit să se adăpostească sub acoperişul casei sale ospitaliere. Multe veacuri mai târziu, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a tăinuit în acelaşi fel identitatea pe drumul către Emaus, însă în cele din urmă, similar cu situaţia descrisă de fragmentul biblic aflat în discuţie, a cedat la insistenţele celor doi ucenici: „Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: «Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua». Şi a intrat să rămână cu ei“ (Luca 24, 28-30).

Astfel, în cetatea plină de răutăţi a Sodomei, Lot îşi găseşte propria salvare prin atenţia acordată unor străini, manifestând un spirit aflat în contrast izbitor cu bărbaţii din Sodoma, însă în conformitate cu orânduirea caritabilă bineplăcută lui Dumnezeu care, câteva veacuri mai târziu, va fi consacrată prin cuvintele Mântuitorului: „Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit»“ (Matei 25, 34-35).