„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau,
Biblia - verset cu verset: Sodomeii au pierdut prilejul pe care l-au avut pentru a se putea îndrepta
Facerea 19, 13: „Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem.“
Locuitorii Sodomei s-au dovedit a fi cufundaţi excesiv în păcat. La fel cum glasul sângelui lui Abel a strigat către Domnul (Facerea 4, 10), aşa şi acum, păcatul sodomeilor strigă la cer. Renumele de oameni „răi şi tare păcătoşi“ (Facere 13, 13) s-a confirmat şi iată că acum limita îndurării divine şi perioada oferită lor pentru a se pocăi fuseseră depăşite: „Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem“. Căci motivul pentru care Sfânta Scriptură ni l-a prezentat pe Lot ca o excepţie în Sodoma - un drept-credincios încolţit de nelegiuiţii care n-au învăţat de la acesta cum trebuiau să trăiască - era întocmai acesta, de a constitui o asigurare a prilejului pe care sodomeii l-au avut pentru a se putea îndrepta. Ca un veritabil model de dreaptă credinţă, Lot trebuia urmat. Însă, din nefericire, mai mult l-au prigonit prin răutăţile lor decât l-au ascultat: „Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite“ (II Petru 2, 7-8).