Înţelepciune biblică: Puterea, dragostea şi înţelepciunea

"Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii." (II Tim. 1, 7)

Dacă în alt loc (I Ioan 4, 18) Pavel, Apostolul lui Dumnezeu, a opus fricii iubirea, acelaşi Pavel opune aici fricii trei virtuţi: puterea, dragostea şi înţelepciunea. Dacă ediţiile sinodale ale Bibliei găsesc cuvântul "temere" drept cea mai bună varianta românească a originalului grecesc, ediţiile din alte limbi optează pentru termeni care în româneşte s-ar traduce prin "timiditate". Timiditatea se aseamănă fricii prin lipsa curajului, dar are ca încărcătură specifică şi ruşinea. Acest lucru are sens căci Pavel îl îndeamnă pe Timotei să nu aibă temere, adică să nu-i fie frică de moartea pentru Hristos şi să nu se ruşineze de El. Pentru a contrabalansa temerea (frica, ruşinea), Dumnezeu "ne-a dat puterea, dragostea şi înţelepciunea". În ce priveşte înţelepciunea, unele ediţii folosesc "auto-control" şi chiar "cumpătare". Prima observaţie este că aceste virtuţi care definesc spiritul creştin sunt darul lui Dumnezeu, primit prin har şi nu sunt înnăscute omului. Deci ele se câştigă. A doua observaţie: "cumpătarea"/ "înţelepciunea" echilibrează "puterea" şi "dragostea". Din perspectiva vieţii, puterea înseamnă intensitate, dragostea - dăruire, iar înţelepciunea - ordonarea celor două. Cercetătorii biblici au subliniat că triada putere-dragoste - înţelepciune reprezintă o îmbinare a valorilor iudeo-creştine cu cele ale antichităţii greceşti, tipică epistolelor pastorale, cum este aceasta. De pildă, pentru Aristotel, aşa cum subliniază Fred D. Gealy, cumpătarea este calea de mijloc între plăcere (exces) şi suferinţă (deficienţă).