„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau,
Prezentare de carte: Să îndrăzneşti a da ceea ce se întâmplă să-ţi lipsească!
Întrucât se apropie comemorarea a 19 ani de când a trecut la Domnul monahul Nicolae Steinhardt (30 martie 1989), vă aducem în vedere o lucrare apărută la Editura Mănăstirii Rohia în anul 2006: „Dăruind vei dobândi - Cuvinte de credinţă“. Cartea, care poate fi găsită în librării, este o culegere de eseuri-cuvântări rostite de la amvonul mănăstirii Rohia, începând cu momentul în care Nicolae Steinhardt a devenit monahul Nicolae, îmbrăcând rasa monahală.
Adunate într-un volum de 400 de pagini, textele sunt structurate în şapte capitole: „Timpul smochinelor“, „Apa cea vie“, „Tragedia lui Iuda“, „Dăruind vei dobândi“, „Ce-i credinţă, ce-i necredinţă?“, „Jertfa şi Învierea Domnului“, „Dai Li“. PS Justinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, afirma, în cuvântul înainte la ediţia apărută în 1992 la editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului că: „fiecare pagină din această carte poartă un mesaj şi o binecuvântare pentru că a fost scrisă de un om cu inima curată, care L-a găsit pe Dumnezeu prin Iisus Hristos“. Încheiem această scurtă prezentare cu un fragment din textul ce dă numele întregului volum - „Dăruind vei dobândi“, care credem că vă va îmbia spre lecturarea acestei cărţi, dacă nu aţi citit-o deja: „Orb, neghiob şi strâmt la minte, cum mă aflu, n-am fost totuşi atât de stupid şi neştiutor încât să cred că Hristos ne cere să dăm din prisosul nostru: asta o fac doar şi păgânii. Am fost însă îndeajuns de nepriceput şi de rătăcit în beznă spre a cugeta - ceea ce pare întru totul conform cu învăţătura creştină - că ni se cere să dăm din puţinul nostru. Ba am şi mers până la a mă învoi cu ideea că, din pilda celor doi bani aruncaţi de femeia văduvă în cutia darurilor, reiese îndemnul de a da tot ce avem, toată avuţia noastră... Secretul... se arată a fi: să îndrăzneşti a da ceea ce vremelnic se întâmplă să-ţi lipsească. Iată paradoxul creştin în toată plinătatea, splendoarea şi virtutea lui. Dar iată şi făgăduinţa uluitoare: dând ceea ce nu ai, dobândeşti ce ai ştiut să dai din golul fiinţei tale. Darul suprafiresc se reflectă asupră-ţi, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată pe oglindă - şi te înavuţeşte, te împlineşte, te covârşeşte“.