Răspunsuri duhovniceşti: „Duhovnicul ne aduce aminte că trăim veşnic“

Părinte exarh Timotei Aioanei, acum, în perioada postului, credincioşii doresc, mai mult ca oricând, să se spovedească. Cum trebuie să-i primească duhovnicul pe aceştia?

Aşa cum l-a primit părintele cel bun pe fiul risipitor. Cu bunătatea inimii, deşi avea motive să-l considere ca pe unul dintre argaţii săi; l-a primit ca pe un fiu, i-a dat inel şi veşmânt luminos. Veşmântul acesta ne aduce aminte de veşmântul luminos pe care îl primim la Sfântul Botez şi pe care îl murdărim cu păcatele, cu neputinţele, cu patimile noastre permanent. Părintele cel bun a înjunghiat un viţel îngrăşat şi s-a bucurat pentru că fiul său a fost pierdut şi s-a regăsit, s-a reintegrat în familia părintelui pe care o părăsise ascultând de voia sa şi nu de voia părintelui.

Şi Mântuitorul ne-a arătat cum să se comporte duhovnicul cu credincioşii. Când S-a întâlnit cu oameni păcătoşi, El nu ia osândit, doar le-a spus să nu mai greşească. Pe femeia care căzuse în păcatul desfrâului a întrebat-o: "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti." Ce i-a spus vameşului: "Coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân". Care a fost comportamentul vameşului: "Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit." Deci Mântuitorul s-a apropiat de aceşti oameni, iar după întâlnirea cu El şi-au schimbat viaţa.

Dar noi ce trebuie să facem după întâlnirea cu duhovnicul?

Să devenim mai buni, şi chiar dacă nu putem urca deodată cele 30 de trepte ale desăvârşirii, măcar câte una. Dacă nu putem urca spectaculos de la o spovedanie la alta, măcar să nu coborâm, ci să urcăm o treaptă sau jumătate de treaptă ştiind că acolo, la capătul acestui urcuş, Mântuitorul Hristos ne aşteaptă cu mâna întinsă pentru a ne bucura întru veşnica Sa Împărăţie.

Duhovnicul ne arată calea spre Rai; arată permanent fiilor săi duhovniceşti calea care duce către Mântuitorul Hristos. Permanent duhovnicul ne aminteşte că noi suntem făcuţi pentru Rai, şi nu pentru pierzare, că noi avem un drum pe care trebuie să-l străbatem pentru a ne bucura veşnic, şi nu unul din acelea care duce pe calea cea largă, pe care preferăm de multe ori să mergem şi care duce la osândă veşnică.

De fapt duhovnicul este cel care ne aduce aminte că noi suntem făcuţi ca să trăim veşnic, şi de aceea el reprezintă garanţia mântuirii fiecăruia, el îi îndrumă pe oameni, le dă speranţă şi înlătură bariera pe care păcatul o pune între om şi Dumnezeu.

Deci duhovnicul are o misiune foarte grea.

Da, fără duhovnic nimeni nu se poate mântui. Duhovnicii trebuie să Îl aibă permanent în minte pe Mântuitorul Hristos, alt model nu există. El este modelul de duhovnic desăvârşit, plin de compasiune faţă de oamenii aflaţi în suferinţă. Acesta este modelul pe care trebuie să-l aibă duhovnicii la începutul mileniului al treilea, permanent atenţi şi plini de iubire faţă de omul căzut pe cale, între tâlhari, în păcate, faţă de cei care din diferite pricini n-au fost apropiaţi Bisericii. Faţă de toţi aceştia duhovnicul trebuie să aibă o mare înţelegere şi aceeaşi măsură a iertării pe care a avut-o Mântuitorul Hristos. Aceasta-i taina Bisericii într-o vreme când foarte mulţi privesc cu multă superficialitate Spovedania. Atunci când căutăm un duhovnic trebuie să ne rugăm mult, iar dacă am găsit un om care ne ascultă, trebuie să-i mulţumim permanent lui Dumnezeu. Fără duhovnic nu ne putem mântui.

*

Pentru rubricile "Răspunsuri duhovniceşti" şi "Sfaturi practice în Biserică", aşteptăm întrebările dumneavoastră la adresa redacţiei din Bucureşti şi la george.aniculoaie@gmail.com