Binecuvântările împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 928-929

„Oare prin împărtășirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi și trupește Hristos? Deci socotesc că vorbește drept. Căci scrie Pavel că neamurile sunt împreună-moștenitoare (cu iudeii) și mădulare ale aceluiași trup și împreună părtașe ale făgăduinței, în Hristos Iisus (Efeseni 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtășească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtășanie), s-au făcut un trup cu El, ca și fiecare dintre Apostoli. Și pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale? Fiindcă scrie: Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! (I Corinteni 6, 15). Dar și Mântuitorul Însuși zice: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relație înțeleasă ca o simțire în noi, ci ca o împărtășire prin fire. Căci așa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară și le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, așa ne unim și noi cu El, prin împărtășirea de Trupul lui Hristos și de cinstitul Lui Sânge, și El este în noi, și noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuți vii cei ce obișnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupește trupul Vieții după fire, adică al Unuia-Născutului.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 412-413

„(...) Așa ne-a învățat Hristos și în Evanghelia după Matei, zicând: Asemenea este Împărăția cerurilor cu un aluat, pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13, 33). Cine e deci femeia și care este înțelesul măsurilor numite sau ce este în general măsura se va spune la locul potrivit. Acum vom spune numai ce este aluatul. Precum zice Pavel, că puțin aluat dospește toată făina (I Corinteni 5, 6), așa cea mai mică binecuvântare amestecă tot trupul nostru cu ea și îl umple de lucrarea ei și așa Se face prezent în noi Hristos, și noi în El. Și va avea dreptate să spună cineva că aluatul este în toată făina, și făina se face prezentă în tot aluatul.

(...) Gândește-te să duci o viață binecredincioasă și, așa crezând, te vei împărtăși de binecuvântarea care alungă nu numai moartea, ci și bolile din noi. Căci, venind Hristos în noi, slăbește legea care stăpânește sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia față de Dumnezeu și omoară patimile, neținând seama de păcatele în care ne aflăm, ci vinde­cându-ne mai degrabă ca pe niște bolnavi. Căci întărește pe cel zdrobit, ridică pe cel căzut, ca un Păstor bun, Care Își pune sufletul pentru oile Sale.”