Sfinţii Andronic şi Iunia (sec. I) erau rude cu Sfântul Apostol Pavel şi au crezut în Hristos înaintea Apostolului Neamurilor, precum însuşi mărturiseşte el în Epistola sa către
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul; Sfântul Cuvios Lampadie
Sfântul Cuvios Atanasie s-a născut pe la anul 930 în Trapezunt, primind la Botez numele de Avramie. Părinţii săi erau de neam bun şi evalvioşi. Rămas orfan de ambii părinţi, a fost crescut de o rudă cucernică a mamei sale. A fost dat la cele mai bune şcoli din vremea sa care se găseau în Constantinopol, ajungând la ştiinţa cea desăvârşită. Deşi era tânăr, a părăsit cetatea sa şi s-a dus la o mănăstire, Chiminas din Asia. Aici, egumenul Mihail l-a primit pe Sfântul Atanasie în rândul monahilor dându-i ascultarea de a copia cărţi pentru trebuinţa oamenilor. Pentru smerenia şi devotamentul cu care împlinea toate hotărârile mai-marilor mănăstirii a fost numit „fiul ascultării”. Din râvna ce avea pentru osteneli mai grele a plecat pe Muntele Athos. Acolo s-a încredinţat ca ucenic unui bătrân pustnic, căruia i s-a supus cu toată râvna, străduindu-se cu multe nevoinţe duhovniceşti. Tot pe Muntele Athos, Cuviosul Atanasie s-a hotărât să ridice o biserică. Pentru aceasta, s-a dus la împăratul Nichifor Focas (963-969) cu care fusese prieten în vremea când împreună se aflau la învăţătură la Constantinopol şi cu ajutorul său a zidit în locul arătat o preafrumoasă biserică pe care a închinat-o Maicii Domnului. A zidit apoi şi o lavră, pentru mai mulţi nevoitori. Şi se silea sfântul să refacă bolta bisericii şi la o mai bună înfăţişare să o aducă. Deci, suindu-se pe schelă împreună cu alţi şase fraţi, s-a surpat bolta cu ei. Şi aşa s-a săvârşit Sfântul Atanasie, dându-şi sufletul în mâinile Domnului.