Sfinţii Andronic şi Iunia (sec. I) erau rude cu Sfântul Apostol Pavel şi au crezut în Hristos înaintea Apostolului Neamurilor, precum însuşi mărturiseşte el în Epistola sa către
Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira; Sfânta Muceniţă Drosida, fiica împăratului Traian
Sfântul Vasile (†362) era preot în Ancira (Ankara de astăzi) şi a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Două mari primejdii pândeau pe creştini în acea vreme: rătăcirea urmaşilor lui Arie şi păgânii, care urmăreau întoarcerea creştinilor la idolatrie. Drept aceea, Sfântul Vasile propovăduia cuvântul Evangheliei neîncetat, dar potrivnicii săi l-au prins şi l-au dus înaintea dregătorului Satornin. Acesta îl îndemna să se lepede de Hristos, îngrozindu-l cu chinurile ce îi stăteau înainte. Văzând că Sfântul Vasile a rămas statornic în credinţa sa, la îndemnul lui Satornin, necredincioşii l-au spânzurat de un lemn, l-au bătut de moarte, i-au strujit tot trupul, apoi l-au aruncat într-o temniţă. După câteva zile a fost adus înaintea împăratului Iulian, însă nici acesta nu l-a putut clinti din credinţa în Hristos. Deci, Iulian Apostatul l-a dat în mâinile comitelui Frumentin, care l-a chinuit cumplit, arzându-l cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Şi i-au găurit pântecele, spatele şi încheieturile, şi aşa, în acele chinuri, şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului.