Prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost dedicată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25-26 februarie 2009, tuturor românilor migranți. Această duminică reprezintă un bun prilej de a adresa cuvânt de binecuvântare şi de întărire duhovnicească credincioșilor ortodocşi români care s-au stabilit sau lucrează temporar în străinătate.
Prin cultivarea conștiinței unității de credință și neam, Biserica Ortodoxă Română a contribuit la pregătirea marilor evenimente istorice, având ca scop unitatea naţională a românilor, şi anume: Unirea Principatelor (1859), Independența de stat a României (1877-1878) și Marea Unire (1918), decisivă pentru constituirea statului național unitar România.
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut urmări pozitive pentru noul stat român întregit și pentru Biserica Ortodoxă Română. La 18/31 decembrie 1919, în scaunul vacant de Mitropolit primat al României a fost ales Episcopul Caransebeșului, Miron Cristea, care, în anul 1925, a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, urmând apoi desfășurarea procesului de organizare unitară a Bisericii din întreaga Românie.
La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, regele Ferdinand I și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa" sub același sceptru.
În ultimul deceniu, nevoile spirituale ale românilor aflaţi departe de ţară au determinat Biserica Ortodoxă Română să aibă ca prioritate pastorală întărirea comunităţilor româneşti din jurul graniţelor ţării şi din diaspora română, o realitate nouă care a căpătat o amploare nemaiîntâlnită în istoria poporului român. În acest sens, Patriarhia Română a cultivat unitatea și identitatea românilor prin înființarea de eparhii, protopopiate și parohii, precum și prin programe sociale, educaţionale şi culturale menite să răspundă concret solicitărilor venite din partea credincioşilor. Totodată, prin activitatea liturgică şi pastoral-socială a ierarhilor şi clericilor ortodocşi români din străinătate, Biserica Ortodoxă Română se străduieşte să edifice, deodată cu biserica din suflet, şi locaşuri de cult acolo unde există comunităţi româneşti, oferind astfel posibilitatea fiecărui român creştin ortodox aflat în străinătate să poată asculta sfintele slujbe în limba maternă, să se poată spovedi şi împărtăşi într-o biserică românească, păstrând astfel legătura cu Biserica-mamă din ţară. De asemenea, Patriarhia Română ajută financiar, după posibilități, aceste comunități românești, fie direct, fie prin demersurile și recomandările necesare pe lângă Secretariatul de Stat pentru Culte și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. În acest context, în data de 17 iulie 2018, la Palatul Patriarhiei a fost semnat Protocolul de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. Acest protocol prevede o serie de proiecte, programe și acțiuni care urmăresc sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării pentru păstrarea identității etnice, culturale și religioase. Eforturile comune în beneficiul comunităților românilor de pretutindeni privesc construcția, reparația, conservarea și dotarea bisericilor, bibliotecilor și muzeelor, prin renovarea și întreținerea caselor memoriale, a monumentelor istorice și a cimitirelor. Pe lângă acestea se dorește organizarea de evenimente tradiționale cu ocazia marilor sărbători, diverse manifestări culturale, tabere pentru copiii și tinerii din afara granițelor țării, concursuri de limba română, derulate în cadrul proiectului Școala de Duminică, ore de religie având drept scop familiarizarea copiilor cu credința ortodoxă, cu legătura dintre credinţa creştină şi cultura română, dar și cu respectarea libertății religioase.
În mod deosebit, slujbele liturgice transmise zilnic de Radio TRINITAS şi Televiziunea TRINITAS ale Patriarhiei Române sunt de un real folos duhovnicesc pentru românii ortodocși aflați vremelnic sau stabiliți departe de ţară.
Anul 2018, An Centenar dedicat Făuritorilor Marii Uniri de la 1918 este, în mod deosebit, un an al recunoștinței şi al comuniunii românești, și, deopotrivă, un prilej binecuvântat de a lucra mai intens pentru cultivarea unității de credinţă apostolică, primită de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, care este şi ocrotitorul noii Catedrale Naționale.
Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și ale tuturor sfinților, prin dărnicia clerului și credincioșilor Patriarhiei Române din ţară și străinătate, precum și a Guvernului României, a Primăriei Municipiului Bucureşti, a altor primării şi a unor consilii judeţene din România, în ziua de 25 noiembrie 2018, va fi sfințită Catedrala Națională, acest edificiu nou fiind o necesitate liturgică practică, dar și un simbol al spiritualității românești. Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, unește simbolic iubirea faţă de Dumnezeu a unui popor creştin, jertfelnic şi darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.
Mulţumim şi pe această cale ierarhilor, clericilor şi credincioşilor din diaspora română care, asemenea multor ctitori de biserici şi mănăstiri, au susţinut împreună cu românii ortodocşi din ţară continuarea și finalizarea tuturor lucrărilor la Catedrala Națională, trăind astfel bucuria că sunt şi ei „neam de voievozi", români iubitori de Hristos, ctitori de Biserică și de Neam.
Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să dăruiască tuturor românilor aflaţi printre străini sănătate şi mântuire, pace şi fericire, dimpreună cu bucuria de a-şi păstra totdeauna credinţa ortodoxă, unitatea de neam şi spiritualitatea românească!
Cu preţuire şi părintească binecuvântare,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul Duminicii migranţilor români - 19 august 2018)
Demnitatea slujirii de arhipăstor în eparhie este sfântă şi mare, iar sarcinile ei sunt multiple, mai ales într‑o lume aflată în criză spirituală şi materială. Însă, multele lucrări ale slujirii pastorale ne îndeamnă să ne apropiem, prin rugăciune, trăire şi lucrare, mai mult de Hristos‑Capul Bisericii, de Preasfânta Treime şi de toţi sfinţii lui Dumnezeu, pentru a primi ajutorul lor, spre folosul celor mulţi.
Anul acesta, în data de 24 decembrie 2024, se împlinesc 160 de ani de la ridicarea la rang de Mitropolie a Episcopiei românilor ortodocși din Transilvania, act realizat prin decret imperial în anul 1864, în urma eforturilor depuse de Episcopul de atunci, Sfântul Andrei Șaguna, care, între anii 1848 și 1873, i-a păstorit pe dreptcredincioşii ortodocşi români din Transilvania.
În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Încă de la instituirea ei, Biserica și-a afirmat dreptul de a avea bunuri și a încredințat autorității eclesiale dreptul de a le administra pentru întreținerea comunităților de creștini și ajutorarea celor în nevoi. Din secolul al IV-lea, în Biserică este instituită și responsabilitatea de econom, adică de administrator al bunurilor Bisericii. Începând cu secolul al V-lea (451), slujirea de econom al Bisericii devine obligatorie pentru fiecare eparhie, acesta fiind ales dintre clericii (Canonul 26, Sinodul IV Ecumenic) sau monahii respectivei eparhii1.
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Fraților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: «Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi
Sfântul preacuviosul Părintele nostru Nicodim cel sfinţit era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994 „Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu
Mai înainte de plecarea pentru ultima oară la spital a părintelui Constantin Galeriu, l-am vizitat acasă, la Sfântul Silvestru. Era așezat în pat, sprijinit de o pernă mare, cu părul ondulat, crescut până la umeri. Lângă el, pe un scaun, profesoara Iulia Chirea citea din psalmii lui David.
„Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” Adevărul dogmatic al Șederii Mântuitorului Iisus Hristos Cel mort, Înviat și Înălțat la ceruri, de-a dreapta Tatălui, este o Revelație dumnezeiască continuă, conform descoperirii din sinedriu, din ziua morții preaslăvite a Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucis cu pietre, și Articolului VII din Simbolul de credință niceo-constantinopolitan: „Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Tehnologia digitală a pătruns profund în lumea contemporană și în viața omului, încât aproape că este imposibilă separarea ei sau deconectarea de la variatele ei forme, chiar și pentru câteva minute. Dacă
