Veronica Antal - crin însângerat

Cornel Cadar, 22 August 2008

Peste câteva zile, la 24 august, va fi comemorată o tânără dintr-un sat din Moldova. Modul cum a murit i-a făcut pe mulţi să privească cu mai multă atenţie la viaţa şi la mesajul ei

Este vorba de Veronica Antal (1935-1958) care, în urmă cu 50 de ani, în timp ce se întorcea de la Sfânta Liturghie de la Hălăuceşti, jud. Iaşi, în mijlocul câmpului, a fost atacată de un tânăr care voia să-i păteze viaţa feciorelnică închinată lui Dumnezeu. Pentru că nu i-a cedat, a ucis-o cu cuţitul. După 42 de lovituri de cuţit, Veronica şi-a dat viaţa şi a pleacat să-L întâlnească pe Mirele său divin, Iisus Cristos. Avea 23 de ani.

S-a născut în localitatea Nisiporeşti (com. Boteşti), judeţul Neamţ, în ziua de 7 decembrie 1935, din părinţii Gheorghe şi Eva. A fost primul copil dintre cei patru cu care Dumnezeu a binecuvântat familia. Botezul l-a primit în biserica parohială din Hălăuceşti, la 8 decembrie 1935. I s-a dat numele Veronica, în amintirea unei surori a tatălui, care murise în tinereţe.

Părinţii, fiind ocupaţi cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica Zarafina, care căuta să inspire Veronicăi dragostea faţă de Cristos, conducând-o în primii paşi pe calea credinţei.

A urmat cursurile şcolii primare din localitate, după care va rămâne acasă pentru a-şi ajuta părinţii la muncile din gospodărie. Ca adolescentă, s-a înscris în corul bisericii şi într-o asociaţie de laici. Va începe să se gândească serios la viitorul ei. După vârsta de 16 ani a vrut să intre în mănăstire, pentru a-şi consacra viaţa Domnului. N-a putut să-şi ducă dorinţa la împlinire din cauza regimului comunist, care închisese toate mănăstirile catolice din ţară şi trimisese măicuţele acasă.

Şi-a propus să trăiască viaţa în casa părinţilor, cât mai aproape de Dumnezeu. S-a hotărât să înainteze pe drumul sfinţeniei şi să trăiască o viaţă curată. Întrucât localitatea în care s-a născut era filială şi nu se săvârşea Sfânta Liturghie decât duminica, participa în fiecare zi la Liturghie în parohia Hălăuceşti, circa 8 km de satul natal. Pentru acesta se trezea în fiecare dimineaţă la ora 4:00 şi mergea pe jos, împreună cu un grup de prietene, pentru a participa la Liturghie şi pentru a se împărtăşi. Iubea mult copiii şi bolnavii, pe care îi vizita deseori, iar încercările le suporta cu multă răbdare. Ajuta la pregătirea catehetică a copiilor şi îi învăţa rugăciuni. Nu uită să se roage mai ales pentru preoţii care erau în închisori din cauza credinţei. Îşi alimenta viaţa spirituală cu citirea cărţilor sfinte şi, deseori, în faţa prietenelor ei, îşi manifesta dorul după cer.

„Îngerilor, scrieţi în cartea vieţii: Iisus este al meu, iar eu sunt a lui Iisus“. Sunt puţinele cuvinte rămase în scris de la această tânără din Moldova. Au fost scrise pe un bileţel şi sunt o dovadă a dăruirii sale totale faţă de Iisus, Mirele ceresc.

În seara zilei de 23 august, a plecat la Hălăuceşti împreună cu grupul de prietene. A doua zi a participat la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia mai mulţi tineri primeau Taina Sfântului Mir. După terminarea Liturghiei, Veronica a ajutat la aranjarea lucrurilor, apoi a mers să ia masa la una dintre cunoştinţele ei din Hălăuceşti. Spre seară, prietenele ei voiau să plece acasă împreună, dar ea le-a spus să plece înainte pentru că le va ajunge din urmă. După puţin timp, şi-a luat rămas bun de la cunoştinţă şi a plecat spre Nisiporeşti.

A fost găsită a doua zi de către nişte săteni care mergeau la câmp: cu faţa în jos, fără suflare şi plină de sânge, cu rozariul (un fel de metanii) strâns în palma mâinii drepte şi cu o cruce pe spate făcută din strujeni de porumb. Imediat, credincioşii din Nisiporeşti şi din satele învecinate au început să vorbească despre ea ca fiind o sfântă, numind-o „martiră a curăţiei“. În fiecare an, în ziua de 24 august, la locul martiriului se celebrează o Sfântă Liturghie la care participă mii de credincioşi.

La 25 noiembrie 2003 a început procesul informativ asupra vieţii, virtuţilor, faimei de sfinţenie şi martiriului slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal. La 11 noiembrie 2006, dosarul a fost trimis la Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor de la Vatican, care va continua analizarea actelor, ultima fază fiind declararea de fericită.

„Jertfa vieţii slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal nu poate fi ascunsă, mai ales în timpul şi societatea în care trăim, când tinerii şi tinerele nu mai sunt ajutaţi să preţuiască darul curăţiei, când totul devine relativ în viaţa credincioşilor, când valorile tind să fie înlocuite cu pseudovalori“, avea să precizeze episcopul de Iaşi, într-o scrisoare adresată credincioşilor catolici din Moldova.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!