Sănătate
Virtuțile tămăduitoare ale frunzelor și florilor de moșmon

Virtuțile tămăduitoare ale frunzelor și florilor de moșmon

02 Iulie 2018

Un pom fructifer mai puțin cunoscut în spațiul românesc și cu virtuți curative obținute din organele sale vegetale este moșmonul. Printre cele mai prețioase efecte terapeutice ale frunzelor, fructelor, scoarței sau sâmburilor fructelor de moșmon se numără cele de reglare a tranzitului intestinal și de refacere a florei intestinale, precum și cele obținute în tratamentul faringitelor, stomatitelor sau aftelor bucale.

Originar din Europa de Sud‑Est și Persia, moșmonul crește spontan pe coaste însorite, stânci, tufișuri, poieni și la marginea pădurilor de foioase, până la altitudinea de 800 de metri, fiind rezistent la ger și secetă. În România se cultivă în sudul Munteniei și al Olteniei. În literatura de specialitate, moșmonul este cunoscut sub denumirea științifică de Mespilus germanica, dar cele mai uzuale denumiri populare sunt: mașmule, mișculă, mostachiu, născale, hospurușe sau scoruțe nemțești.

Moșmonul este un pom înalt, cu trunchi răsucit și ramuri poroase, prevăzute cu ghimpi. Frunzele sunt mari, lungi de circa 8 cm, eliptice, puțin dințate pe margini, pufoase pe fața interioară. Florile au cinci petale albe sau ușor roz. Înflorirea moșmonului are loc în lunile mai‑iunie. Fructele sunt cărnoase, asemenea cu perele, de culoare galben‑roșiatică la început, apoi devenind brune. Coacerea fructelor are loc în lunile septembrie‑octombrie. În stare proaspătă sunt tari, astringente, dar ulterior devin suculente, dulci, gustoase și foarte digerabile.

Organele vegetale ale moșmonului utilizate în fitoterapie sunt: fructele coapte și semințele recoltate în lunile septembrie‑octombrie; frunzele recoltate în lunile iunie‑iulie; rădăcinile și scoarța ramurilor. Toate au un conținut biochimic bogat în zaharuri (9‑11%), materii azotate și grase, celuloză, pectine, mucilagii, acizi organici, taninuri, vitamine (B, C) și săruri minerale. Printre cele mai importante proprietăți terapeutice ale acestora se numără cele antiseptice, astringente intestinal, hipocolesterolemice, diuretice, tonifiante.

Acțiuni terapeutice specifice

Fructele de moșmon coapte prezintă acțiuni favorabile asupra stomacului și intestinelor, cu efecte benefice în reglarea tranzitului intestinal (diaree, dizenterie), oprirea scaunelor diareice și refacerea mucoaselor gastrice.Bune efecte, s‑au constatat, totodată, în cazul bolnavilor de colite rebele, enterite sau chiar malarie.

În bolile cardiovasculare preparatele pe bază de fructe sau frunze de moșmon au rolul de a preveni apariția infarctului miocardic, prin reducerea colesterolului rău (LDL), și de a diminua sau calma durerile cauzate de tromboflebite și varice. De asemenea, acțiuni binefăcătoare au fost observate și în cazul litiazelor renale, al reumatismului, la bolnavii de lumbago sau gută, în cicatrizarea rănilor greu vindecabile, dar și în faringite, stomatite sau afte bucale.

Forme de utilizare în tratamentele naturiste

Fructele coapte, depozitate câteva săptămâni în paie și curățate de coajă, se consumă câte 200‑30 g în fiecare dimineață, pentru combaterea diareei și pentru reducerea colesterolului din sânge, datorită conținutului ridicat de pectine.

Compotul din fructe coapte se prepară dintr‑un kilogram de fructe, 80 de grame zahăr și 60 ml de apă, cu efecte contra calculozei renale și a gutei. Se consumă dimineața, în patru zile consecutive, pentru reglarea scaunelor în diaree și dizenterie.

Vinul din semințe de moșmon, în care s‑au macerat timp de 24 de ore sâmburi pisați (un pumn la un litru de vin alb); se bea câte un pahar dimineața, pe nemâncate, cu eficacitate în combaterea gutei și a litiazei urinare.

Siropul din 100 g fructe coapte în 500 ml de apă, cu 800 g zahăr se consumă, în cursul iernii, câte două‑trei linguri pe zi, pe stomacul gol.

Marmelada din moșmoane se prepară din 230 fructe coapte, zdrobite și lipsite sâmburi, la care se adaugă doi litri de lapte dulce.

Pulberea din frunze și rădăcini mărunțite se macerează în vin cald, pentru a se consuma, pe nemâncate, contra paludismului (n.r. - malarie, friguri).

Pulberea din sâmburi de moșmon (o linguriță) se adaugă la un pahar de decoct din rădăcini de pătrunjel, fierte în vin, și se consumă zilnic pentru combaterea litiazei renale.

Frunzele astringente sunt folosite în gargarisme contra aftelor bucale și a inflamațiilor gâtului.

Preparate pentru uz extern

Decoct din 80 de grame de fructe fără sâmburi și coji, la un litru de apă, cu acțiuni cicatrizante prin spălarea rănilor greu vindecabile;

Decoct din 50 de grame frunze și 50 de grame scoarță la un litru de apă. Este folosit sub formă de spălături bucale și gargarisme de către bolnavii care suferă de faringită, stomatită sau care prezintă afte bucale;

Masca din frunze proaspete tocate se aplică pe tenurile grase, având proprietăți astringente. (Prof. univ. dr. Constantin Milică din volumul Sănătate din pomul Domnului)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!