31 de ani de la canonizarea Sfinților Brâncoveni
În 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotăra trecerea în rândul sfinților a Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu și a fiilor lui. La aceeași dată a fost canonizat și Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, prăznuit la 2 iulie. Constantin Brâncoveanu s-a născut în 1654, în Brâncoveni, județul Olt, în familia postelnicului Matei Brâncoveanu și a Stancăi Cantacuzino. Boier învățat, crescut și educat în familia Cantacuzinilor, Brâncoveanu a fost domn al Țării Românești în perioada 1688-1714. A fost considerat un protector al artelor și al culturii, în timpul domniei sale, Țara Românească cunoscând o dezvoltare deosebită a vieții spirituale și culturale și, totodată, o lungă perioadă de pace. A fost ucis de turci, prin decapitare, la Constantinopol, împreună cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache Văcărescu, la 15 august 1714.