378 de ani de ocrotire a Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iaşi
S-au împlinit ieri, 13 iunie, 378 de ani de la momentul aducerii moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi, în biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”. Cu acest prilej, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul cuvenit, alături de toţi cei care au contribuit la buna desfăşurare a evenimentului de acum 378 de ani, a fost pomenit şi binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei, care a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti şi în timpul căruia sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost aduse la Iaşi.
La finalul slujbei, părintele profesor Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat atât importanţa zilei de 13 iunie 1641 în istoria Ortodoxiei româneşti, cât şi ocrotirea pe care Moldova o are prin ajutorul Cuvioasei Parascheva: „Se împlinesc astăzi, cu darul lui Dumnezeu şi cu voinţa Sfintei Cuvioase Parascheva, 378 de ani de când ea ocroteşte Moldova. A stat 160 de ani în Bulgaria, 125 de ani în Serbia şi aproape tot atâta vreme în Constantinopol, însă cea mai mare parte a timpului, Sfânta Parascheva a petrecut-o şi o petrece alături de înaintaşii noştri, de noi şi nădăjduim că şi alături de urmaşii noştri, ocrotind Moldova. De-a lungul acestor 378 de ani au fost ridicate multe biserici cu hramul Sfintei Parascheva şi multe persoane au primit numele Cuvioasei la botez sau la călugărie. După cum ştim din istorie şi auzim din acatistul ei, în tot acest timp, Sfânta Parascheva ne-a izbăvit de multe greutăţi. Ne-a scăpat de duşmani - văzuţi şi nevăzuţi -, de cutremure, de secetă şi incendii, aducând bucurie, nădejde şi întărind în credinţă pe toţi cei care s-au închinat ei. Sfânta Cuvioasă Parascheva este o mare binecuvântare pentru ţara Moldovei şi pentru toţi locuitorii ei, fiind numită atât de frumos în Acatist: luminătoarea casnică a Moldovei”.
***
În anul 1641, după ce domnul Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, Patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva „pentru sfinţirea şi binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Ţara Moldovei, n.n.)”, după cum se spune în „scrisoarea sinodicească”.
Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, pe 13 iunie, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Sfântul Mitropolit Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.
Cinstitele moaşte au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului locaş, fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, un puternic incendiu a mistuit totul în jur, cu excepţia raclei cu moaştele Cuvioasei Parascheva.
Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”, apoi au fost aduse în noua Catedrală Mitropolitană din Iaşi, care fusese sfinţită cu puţin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887, unde se găsesc şi astăzi.