380 de ani de la sfinţirea bisericii Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhiˮ din Iaşi
Ieri s-au împlinit 380 de ani de la sfinţirea bisericii Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhiˮ din Iaşi, considerată bijuteria arhitectonică a capitalei Moldovei. Momentul a fost marcat prin Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru ctitorii acestui sfânt locaş. Slujbele au fost săvârşite de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.
Ieri, 6 mai, s-au împlinit 380 de ani de la sfinţirea, de către Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a bisericii Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhiˮ din Iaşi. Cu acest prilej, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, PS Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a săvârşit Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru ctitorul locaşului de cult, domnul Moldovei Vasile Lupu, cât şi pentru ceilalţi binefăcători.
În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor prezenţi şi obştii monahale, PS Părinte Damschin a explicat pericopa evanghelică a zilei, care a relatat nunta din Cana Galileei, subliniind că adevărata credinţă presupune întâlnirea cu Dumnezeu: „Nu vă bazaţi pe cele din afară. Minunea nu ne face în mod obligatoriu mai tari în credinţă, dar întâlnirea personală cu Hristos, care poate face o minune oricând şi oricât de mare, aceea ne va face mai credincioşi. Credinţa nu este doar un dar de la Dumnezeu, ci este o întâlnire. Dumnezeu vrea să ne întâlnim, noi trebuie să fim deschişi. Fiţi deschişi; căutaţi-L pe Dumnezeu Cel viu, nu umblaţi după minuni, nu alergaţi după lucruri ieşite din comun. Repet: credinţa, viaţa noastră nu sunt un şir nesfârşit de entuziasme venite din afară, de wow-uri. Credinţa noastră ar trebuie să fie una statornică, efervescentă, entuziastă, având rădăcina înlăuntrul nostru, nu în afară; aceasta este credinţa, după vorbele Apostolului Toma, în «Domnul meu şi Dumnezeul meu»ˮ.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhiˮ din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a subliniat importanţa zilei: „Am încredinţarea că şi ctitorii bisericii Mănăstirii «Sfinţii Trei Ierarhi» se bucură astăzi. Domnitorul Vasile Lupu nu a avut ambiţia doar de a construi o biserică prin care să fie slăvit şi amintit peste ani, ci a avut încredinţarea smerită că această biserică este adusă ca o rugă lui Dumnezeu, de aceea a şi numit-o «ruga mea în piatră». Într-adevăr, biserica a fost dăltuită cu frumuseţe, cu o sculptură unică, care arată dragostea de frumos cu care omul trebuie să vină în faţa lui Dumnezeu. Însă şi această biserică, precum multe altele, în cei 380 de existenţă, a cunoscut şi perioade de întristare: mai mult de 100 de ani a fost închisă în slujirea sa, fiind deschisă doar ca muzeu. Nu a putut fi închisă cu totul; era prea frumoasă, era prea vădită măiestria monumentală pusă de ctitor în ea. Ani la rând, aici nu s-a slujit Sfânta Liturghie. În acest an, astăzi, când se împlinesc 380 de ani de la sfinţirea bisericii, se împlinesc şi aproape 30 de ani de când, neîntrerupt, s-a reînceput viaţa monahală în acest sfânt locaş şi s-a reînceput slujirea zi de zi a Sfintei Liturghii şi a Sfintelor Taineˮ.
Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhiˮ din Iaşi este unul dintre cele mai vechi şi mai frumoase locaşuri de cult ale spaţiului ortodox. Biserica mănăstirii a fost ridicată de voievodul Vasile Lupu între anii 1637-1639 şi a fost închinată Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Valoarea de unicat mondial este dată de ornamentaţia exterioară, o broderie de piatră, care îmbracă biserica de la temelie până la cornişa ulucelor. Pe partea de nord a pronaosului se află două nişe care adăpostesc osemintele familiei domnitorului Vasile Lupu, iar în partea de sud sunt depuse osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir (1710-1711) şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Tot în această nişă au fost depuse în 1641 moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, cu ziua de prăznuire 14 octombrie, iar din 1889 au fost mutate în Catedrala Mitropolitană. În ultimii ani, locaşul a fost supus unui amplu proces de restaurare şi consolidare.