„A trăi entuziast şi în credinţă înseamnă a nu îmbătrâni niciodată“

În seara zilei de joi, 19 noiembrie 2015, sondând împreună cu tinerii de la ASCOR şi cu părintele Liviu Petcu adâncurile tinereţii şi ale tânărului, am descoperit unul din motoarele acestei vârste - entuziasmul.

Joia trecută, cu ajutorul părintelui Liviu Petcu, am reuşit să lărgim limitele cunoscutului şi am făcut câţiva paşi spre necunoscut. Am explorat puterea entuziasmului. Definit de dicţionar, ca „stare de însufleţire puternică însoţită de exteriorizarea bucuriei“, am decis că e momentul să îmbogăţim definiţia aceasta şi cu alte înţelegeri. Entuziasmul este şi rezultat al credinţei, manifestare a speranţei, iradiere a iubirii, semn al prieteniei curate. Entuziasmul mişcă umanitatea înainte. Entuziasmul este o taină căci este prezenţă şi lucrare a Duhului Sfânt în om. Este duşmanul de moarte al plictisului şi al rutinei, el ne animă şi ne deschide ochii şi sufletul pentru a vedea şi a trăi frumuseţea vieţii.

„Dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala“

Entuziasm este ceea ce a mişcat-o pe regina Izabela a Spaniei şi a determinat-o să-i spună lui Columb, încurajându-l: „Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala“. Iar Columb, entuziast şi el, a descoperit pământuri noi. Nu e de mirare că toate marile descoperiri au fost posibile datorită oamenilor entuziaşti, care au avut încredere în Dumnezeu, care şi-au stabilit un ideal şi au făcut tot posibilul să-l atingă. Seara de joi mi-a dat curajul de a încerca lucruri noi. Să nu lăsăm pagini albe în viaţa noastră. Fiecare zi este o minune, fiecare zi este o şansă care trebuie folosită, fiecare zi este o călătorie asemenea celei îndrăznite de Columb. Fiecare zi ne dezvăluie lumi noi dacă avem curajul de a le explora. Părintelui Liviu Petcu ne îndeamnă să fim optimişti şi curajoşi, să ne înconjurăm de oameni care îşi stabilesc idealuri frumoase în viaţă, chiar dacă nu întotdeauna impresionante pentru ochiul omului învăţat cu spectaculosul. Noi suntem următorii care trebuie să luăm viaţa în palme. Să ne aşezăm viaţa în pământ roditor. Pentru a înflori este nevoie să ne înfingem rădăcinile în pământul cel bun şi roditor, şi nu în bălţi murdare şi toxice, pline de chimicale. Găsind lumina şi seva cea cu adevărat hrănitoare, ne vom găsi echilibrul şi pacea. Să ne ajute Dumnezeu! Cu toţii căutăm pacea. Omul paşnic şi vesel este căutat de toţi. Nu degeaba spune Sfântul Serafim de Sarov: „Găseşte pacea în inima ta şi o mie de oameni se vor mântui în jurul tău“.

„Entuziasmul este puterea tânărului“  

Lecţia despre viaţă, tinereţe, entuziasm, sacrificiu, dragoste şi credinţă nu s-a oprit aici. Cuvintele părintelui au fost pentru noi ca ploia de vară pentru pământul uscat de secetă. Părintele ne-a atras atenţia că trăim prea repede, prea repede pentru a ne bucura de tot ceea ce Dumnezeu a creat special pentru noi. Ne plângem de lipsa timpului atunci când trebuie să ne hrănim sufletul, dar ne consumăm orele şi ultimul strop de energie stând în faţa calculatorului sau pentru dobândirea lucrurilor materiale. Am fost îndemnaţi să facem binele, să înţelegem că lucrurile nu trebuie preţuite mai mult decât oamenii şi că trebuie să cultivăm iubirea adevărată, nu plăcerile vieţii. Iubirea nu înseamnă să ne uităm unii în ochii celorlalţi, să ne consumăm unii pe alţii, ci să privim în aceeaşi direcţie. Iar direcţia este... Dumnezeu.

„Entuziasmul este puterea tânărului“, ne mai spunea părintele din când în când, completând cu faptul că tinereţea e momentul pentru a arăta că eşti viu. Întrebarea care s-a născut imediat în sufletul nostru a  fost referitoare la modalitatea de a arăta că eşti viu. Ce trebuie să facem pentru a arăta că suntem în viaţă, că suntem vii, pentru a fi  fiecare o voce şi nu doar un ecou? Simplu: să trăim cu entuziasm, să ne punem întrebări, să căutăm răspunsuri în rugăciune şi totodată alinare, să ne descoperim pasiuni şi să le le cultivăm, să cerem iertare şi să cautăm vindecare pentru greşelile noastre  şi să nu uităm niciodată ceea ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Biserica nu e tribunal, ci spital“. Să nu lăsăm sentimentele de vinovaţie şi de neputinţă să ne determine să facem paşi înapoi, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Să nu lăsăm entuziasmul să dispară, ci să-l alimentăm şi să-l folosim, trimiţând apoi faptele noastre frumoase spre înaltul cerului, ca o jertfă adusă lui Dumnezeu. Să lucrăm în fiecare zi, ca şi cum totul ar depinde de noi, dar să ne rugăm lui Dumnezeu ca şi cum totul ar depinde de El.

În viaţă totul se cultivă, se educă. Cerând sfaturi părintelui pentru cum să cultivăm şi să sporim entuziasmul, acesta ne-a sugerat să ne rugăm şi să citim, să citim cât mai mult, deoarece un om luminat e un om credincios. Un om cu adevărat cultivat şi luminat nu poate trăi ca şi cum Dumnezeu nu există. A citi înseamnă a vrea să ştii şi a vrea să cauţi. „Dacă eşti entuziast te simţi mereu la începuturi, vei fi mereu în căutări, ceea ce înseamnă că eşti mereu viu şi te afli pe drum“, ne-a mărturisit părintele. În viaţă, dacă suntem atenţi, învăţăm şi de la necuvântătoare.  Putem prelua modelul albinei, ea fiind cea care alege din floare doar nectarul potrivit pentru hrana ei. Dacă ceea ce se oferă în societate este searbăd, să învăţăm să alegem ce încă e bun din ea. Deci să vedem frumosul în toate. Ceea ce este frumos nu se va epuiza niciodată căci în spatele lui este întotdeauna Dumnezeu. A trăi entuziast şi în credinţă înseamnă a nu îmbătrâni niciodată. (Violeta-Cristina Grefelian - ASCOR Iaşi)