Academia Română l-a comemorat pe Iuliu Maniu
În amfiteatrul bibliotecii sale, Academia Română a găzduit vineri, 3 februarie, sesiunea comemorativă „Iuliu Maniu, un patriot în slujba țării”, organizată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, la 70 de ani de la moartea celui care i-a fost membru de onoare.
Oficiile de gazdă le-a făcut Georgeta Filitti, membru de onoare al Academiei Române, care a dat cuvântul pe rând PS Mihai Frățilă, Episcop de București al Bisericii Române Unite cu Roma, lui Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale a României, lui Constantin Buchet, președintele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și lui Florin Abraham, directorul institutului organizator. Atmosfera și prelegerile vorbitorilor n-au fost doar omagii aduse marelui om politic țărănist. Publicul a putut afla informații și opinii foarte interesante.
Georgeta Filitti, de pildă, s-a întrebat cum ar fi arătat România cu Iuliu Maniu în libertate, activ pe scena politică, și după 1947, temă care avea să fie reluată și de alți vorbitori. Preasfințitul Părinte Mihai Frățilă a ținut să sublinieze că Iuliu Maniu era un om profund religios - ca de altfel toți politicienii interbelici și, rememorând punctul de inflexiune al istoriei naționale, a spus tranșant: „Comunismul a decretat moartea libertăților publice”. Adrian Cioroianu a afirmat că liderul țărănist a fost „unul dintre cei mai mari oameni politici ai secolului trecut”, dar nu s-a sfiit să pomenească și unele momente „neinspirate” ale lui Maniu, cum a fost decizia de a nu participa, în 15 octombrie 1922, la încoronarea de la Alba Iulia a regelui Ferdinand și a reginei Maria, din cauză că evenimentul fusese organizat de liberali, adversarii politici ai țărăniștilor.
Directorul Bibliotecii Naționale a mai vorbit despre documente care îl implicau pe Iuliu Maniu, aflate în arhiva instituției, printre care numeroase scrisori adresate politicianului de către un simplu pensionar CFR, Nicolae Șerbănescu, care îl admira și dorea să-i comunice părerile sale despre ce-ar trebui făcut! Foarte interesante au fost și referințele la fostul Muzeu „Saint Georges”, cu documente și alte colecții donate de mulți români, muzeu desființat de comuniști, care i-au împrăştiat conținutul în cele patru zări. După ce Adrian Cioroianu a pledat pentru recuperarea colecțiilor într-un singur loc, Georgeta Filitti a povestit că a cumpărat de la un târg de cărți 13 documente din fondul „Saint Georges”, pe care e gata să le dăruiască în acest scop.
Constantin Buchet a dezvăluit că în arhiva CNSAS se află 99 de dosare ale fostei Securități privindu-l pe Iuliu Maniu și un interogatoriu înregistrat pe... discuri de pick-up! El a ținut să precizeze că toate documentele aflate în posesia CNSAS pot fi consultate pe site-ul instituției.
În aceeași zi cu sesiunea comemorativă din sediul Bibliotecii Academiei Române, la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației a avut loc o slujbă de parastas întru pomenirea marelui om politic, căruia nu-i vom ști niciodată locul de îngropăciune. Slujba a fost urmată de dezbaterea „Iuliu Maniu - reper și model pentru eternitate”, la care au participat Andreea Dobeș, Marin Pop, pr. Cristian Borz și Ottmar Trașcă, moderatori fiind Ion Andrei Gherasim și Cosmin Budeancă, iar a doua zi, la Casa Memorială din Bădăcin s-a slujit Sfânta Liturghie, urmată de „Evocări: Iuliu Maniu, simbolul speranței și al dorinței de libertate”.
Iuliu Maniu, născut la 8 ianuarie 1873, în Șimleu Silvaniei, Sălaj, a fost un politician de vârf, deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, președinte al Partidului Național-Țărănesc (PNŢ) și de mai multe ori prim-ministru al României. Cel supranumit „Sfinxul de la Bădăcin” pentru comportamentul lui sobru a avut un rol însemnat în realizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918 și ulterior în modernizarea şi democratizarea statului român.
După 23 august 1944, Maniu a luptat împotriva acaparării României de către comuniști, care erau susținuți de URSS. Nu a încercat să plece din țară, din patriotism, dar și pentru că primise asigurări din partea Occidentului că situația va reveni la normal. „Cu multă strângere de inimă a trebuit să-l mint în față pe acest om curajos și iubitor de țară care era Iuliu Maniu (...) și tot timpul călătoriei de întoarcere am binecuvântat cerul că nu m-am născut român”, a scris în memoriile sale Sir Archibald Clark Kerr, ambasadorul Marii Britanii, care, împreună cu cel al Statelor Unite, Averell Harriman, încercase să-l convingă pe Maniu ca PNȚ să participe la alegerile din 1946, în condiţiile impuse de ruşi, promițându-i anumite garanții.
Iuliu Maniu a fost arestat în 17 iulie 1947, judecat pentru „înaltă trădare” și condamnat la închisoare pe viață. Avea 74 de ani și n-a supraviețuit decât 6 ani pușcăriilor politice românești, dar a apucat să-l revadă câteva minute pe Corneliu Coposu și să-i ceară cu limbă de moarte: „Să nu lași partidul să moară”. La 80 de ani, Iuliu Maniu a decedat în Penitenciarul Sighet, fiind lăsat să moară prin înfometare şi lipsirea de îngrijire medicală. Azvârlite probabil într-o groapă comună, rămăşiţele marelui om de stat nu au fost descoperite şi identificate până în prezent.