Acatistul Izvorului Tămăduirii

IZVORUL TĂMĂDUIRILOR (prăznuit Vineri, în Săptămâna Luminată)

Această sărbătoare a Maicii Domnului aminteşte de sfinţirea bisericii închinate ei, de la Izvorul făcător de minuni de lângă Constantinopol, prin care Născătoarea de Dumnezeu să­vârşeşte tămăduiri si minuni mai presus de fire celor ce vin cu credinţă. 

Biserica aceasta a fost zidită întâi de binecredinciosul împă­rat Leon cel Mare al Constantinopolului (457-474).

Acesta, fiind om bun şi foarte blând, mai înainte de a ajunge pe tro­nul împărăţiei, pe când era încă om de rând, umblând prin locu­rile acelea, a dat peste un orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Ajungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târ­ziu biserica, orbul a fost cuprins de o mare sete şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă. Iar Leon, pătrunzând în dumbrava din apropiere, căuta apă, de vreme ce atunci locul era acoperit cu tot felul de copaci şi desişuri de verdeaţă creşteau pe el. Dar, negăsind acolo apă, Leon s-a întors întristat. Insă, pe când se întorcea, a auzit glas de sus, care i-a zis: «Nu e nevoie să te osteneşti, Leone, că apa este aproape!». Dar, întorcându-se din nou, Leon căuta. Şi, ostenindu-se iarăşi mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis: «Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi udă cu ea ochii lui cei întune­caţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care am binevoit spre locul acesta de multă vreme». A făcut deci Leon pre­cum îi spusese glasul şi îndată orbul a văzut. Deci, ajungând Leon împărat, potrivit prorociei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu mare cheltuială, o biserică, în care se făceau mi­nuni nenumărate.

După o vre­me, binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare (527-565), care suferea de o boală grea, a dobân­dit aici vindecare si, mulţumind pentru aceasta Maicii Cuvân­tului, a ridicat o biserică şi mai mare, care însă, crăpându-se din pricina cutremurelor, a fost rezidită în cele din urmă de către împăratul Vasile Macedo­neanul (867-886) şi de fiul său, Leon cel înţelept (886-912).

Şi pe vremea lor, la acest izvor Maica Domnului a săvârşit numeroase minuni: a vindecat multe boli, a izgonit demoni şi a tămăduit nenumărate feluri de răni, mo­lime şi alte suferinţe. A înviat chiar şi un mort. Acesta era din Tesalia şi, plecând el cu corabia spre izvor, a murit pe cale. Când era să moară şi-şi dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l ducă la biserica Izvorului şi să-l în­groape, după ce vor turna peste el trei găleţi de apă. Ei au făcut aşa, iar mortul, fiind stropit cu apă, a înviat. 

După multă vreme, când era să se surpe acea mare biserică, arătându-se Născătoarea de Dumnezeu, a sprijinit-o până ce mulţimea strânsă a ieşit afară.

Pe împăratul Leon cel înţe­lept l-a vindecat de piatră la rinichi şi a potolit frigurile foar­te mari ale soţiei lui, Sfânta Teofana (+893), iar pe fratele lui, patriarhul Ştefan al Constanti- nopolului (886-893), l-a izbăvit de oftică (tuberculoză pulmonară), iar pe patriarhul Ioan al Ierusa­limului (964-966) l-a vindecat de surzenie. Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat de friguri prea mari, ca şi pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul său, Stelian, l-a tămăduit de o boală de rinichi. Pe o femeie cu numele de Shizina a izbăvit-o de o boală de stomac. Şi împăratul Roman Lecapenul (920-944) s-a tămă­duit, cu apă de la acest izvor, de o boală de stomac; la fel, şi soţia lui.

În Haldeea, Maica Dom­nului a vindecat pe călugărul Peperin şi pe ucenicul lui, la rugăciunea lor; la fel, şi pe călu­gărul Matei şi pe Meletie, care fuseseră pârâţi împăratului pe nedrept. A mai vindecat şi pe nişte înalţi dregători şi pe mulţi alţii, pe care cine i-ar mai putea spune? Ce limbă ar putea istorisi câte minuni a făcut apa aceasta şi câte continuă să facă până as­tăzi? Că a vindecat, mai presus de fire, ulcerul şi cangrena, per­foraţiile şi abcesele aducătoare de moarte, buba neagră şi lepra şi pelagra. A mai vindecat apoi şi alte boli ale femeilor şi boli ale ochilor: lăcrimarea, albeaţa şi orbirea. încă a mai vindecat de idropică pe Ioan Varanga, iar pe un alt Varanga l-a tămăduit de buba cea rea. Şi pe ieromonahul Mar cu l-a scăpat de boala poja­rului şi pe călugărul Macarie, de sufocarea (astmul) care-1 chinuia de cincisprezece ani şi totodată de piatră la rinichi. Şi alte foarte multe, pe care este cu neputinţă să le numărăm în cuvântul aces­ta, pe care le-a săvârşit şi le să­vârşeşte fără încetare apa aces­tui izvor.

Si astăzi, izvorul Maicii Domnului se poate vedea în Mănăs­tirea Balukli din Constantinopol (Istanbul). în toată lumea or­todoxă, în cinstea minunilor săvârşite acolo prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, se săvârşeşte praznic în cinstea Izvorului purtător de viaţă (numit şi Izvorul Tămăduirii), în Vinerea Săptămânii Luminate, când se oficiază şi Slujba specia­lă a Aghiasmei mici.

Pentru rugăciunile Prea­curatei Tale Maici, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

Condacul 1

Izvorul tău cel de viaţă dătă­tor acum eu, nevrednicul robul tău, Stăpâna cerului, îndrăznesc a-l lăuda, Maică şi Fecioară; ci ca Maica împăratului tuturor cu rourarea milei tale miluieşte-mă, ca să strig: Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Icosul 1

Îngerii cu oamenii dimpreu­nă, Fecioară, după datorie cu adevărat îţi strigă: Bucură-te!; că văzându-te cum ai născut pe Hristos fără dureri de maică şi înspăimântându-se, după vred­nicie cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care ni s-a dat bucuria;

Bucură-te, cea prin care s-a oprit blestemul;

Bucură-te, arătarea tainei celei din veci;

Bucură-te, plinirea sfatului Celui Preaînalt;

Bucură-te, cea întru care Duhul Sfânt S-a pogorât;

Bucură-te, că Cel născut din tine Sfânt este;

Bucură-te, cea cinstită de oameni şi de îngeri;

Bucură-te, cea slăvită în vecii vecilor;

Bucură-te, cea prin care luăm iertare;

Bucură-te, cea prin care dobândim vindecare;

Bucură-te, izvorul cel din casa Domnului;

Bucură-te, fântâna apei de mântuire;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 2

Rug te-a văzut pe tine de-Dumnezeu-văzătorul Moise şi glas dumnezeiesc a auzit; iar Leon, marele împărat, rugându-se în mijlocul pădurii să afle apă şi glasul tău cel sfânt auzindu-l, cu spaimă a strigat: Aliluia!

Icosul 2

Neamul cel din Adam se vede mântuit prin tine, Fecioară Preacurată; că ai născut pe Mântuitorul şi Făcătorul tuturor în chip de negrăit şi mai presus de fire; pentru aceasta toată făptura te preamăreşte, grăind ţie:

Bucură-te, lauda neamului omenesc;

Bucură-te, slava întregii lumi;

Bucură-te, Sfântă Marie, nume preadulce;

Bucură-te, cugetarea sufle­tului meu;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu Hristos;

Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe Hrănitorul lumii;

Bucură-te, mlădiţă din rădă­cina lui lesei odrăslită;

Bucură-te, cea din maică stearpă preaslăvit născută;

Bucură-te, începutul bună-voirii lui Dumnezeu;

Bucură-te, începutul mântui­rii noastre;

Bucură-te, cea căreia toţi cre­dincioşii se roagă;

Bucură-te, cea pe care te che­măm în ajutor;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 3

Puterea Celui Preaînalt lim­pede se vede în apa izvorului tău, Fecioară; că cei ce aleargă la acesta, orbi, şchiopi şi toţi cei întru nevoi, primesc vindecare sufletului şi trupului, strigând: Aliluia!

Icosul 3

Cetatea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, având izvorul tău ca pe o vistierie de vindecări, se întăreşte în credinţă şi te are pe tine ocrotitoare preatare, iar noi, veselindu-ne îm­preună cu ea, strigăm acestea:

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, strălucirea Orto­doxiei;

Bucură-te, a împăraţilor dum­nezeiască podoabă;

Bucură-te, al patriarhilor curat odor;

Bucură-te, cuprinderea întru tine a celor două legăminte;

Bucură-te, toiag păstoresc al ierarhilor celor slăviţi;

Bucură-te, a preoţilor frumu­seţe şi strălucire;

Bucură-te, a diaconilor vese­lie şi bucurie;

Bucură-te, a tuturor slujitori­lor cuvântare curată;

Bucură-te, a pustnicilor mare bucurie;

Bucură-te, a credincioşilor dreptslăvitori laudă;

Bucură-te, biruinţa celor dreptcredincioşi;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 4

Grăit-a Fecioara: „Caută cu stăruinţă şi vei găsi apă, Leone, acolo în dumbravă; şi, astâmpărând cu aceasta setea celui orb şi ochii lui udându-i, se va vindeca; iar amândoi cunoscând că eu locuiesc aici, cântați”: Aliluia!

Icosul 4

Leon, cel ce ţi-a auzit glasul şi a aflat izvorul tău, om simplu fiind atunci şi cu adevărat iubitor de oameni, chiar dacă purta nume înfricoşător de leu, când ţi-a zidit biserică i-a învăţat pe toti să-ti cânte:

Bucură-te, izvor al mirului celui nesecat;

Bucură-te, vas al apei puru­rea vii;

Bucură-te, râu de-a pururea curgător al Raiului;

Bucură-te, ceea ce dăruieşti daruri de multe feluri;

Bucură-te, apă cu mult mai presus de cea a Siloamului;

Bucură-te, Marie, ceea ce vindeci pe toţi cei ce te măresc;

Bucură-te, loc de tămăduire a bolilor;

Bucură-te, curăţitoare a su­fletelor;

Bucură-te, stingere a văpăii patimilor;

Bucură-te, ceea ce ne izbă­veşti de toată primejdia;

Bucură-te, cea căreia noi robii tăi îţi aducem închinare;

Bucură-te, cea pe care o che­măm cu credinţă;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 5

Pe tânărul din Tesalia l-ai înviat de îndată, prin turnarea de trei ori a apei tale, că, murind cu dorinţa de a o primi, s-a învrednicit în chip minunat de viaţă, slăvindu-te pe tine şi îm­preună cu toţi cântând: Aliluia!

Icosul 5

Vezi-mi nevoia şi necazul, Fecioară, şi cercetează-mi nepu­tinţa pe care o am şi care cum­plit mă chinuie neîncetat, în chip vrednic de milă, pe mine, cel ce cu lacrimi te chem şi strig ţie cu suspine:

Bucură-te, cercetarea celor bolnavi;

Bucură-te, mângâierea celor ce plâng;

Bucură-te, ridicarea celor ce zac în patul durerii;

Bucură-te, pierzătoarea pati­milor sufleteşti;

Bucură-te, însănătoşirea celor ce pătimesc cu trupul;

Bucură-te, îndreptarea celor ce bolesc cu mintea;

Bucură-te, ceea ce potoleşti durerile trupului;

Bucură-te, ceea ce mijloceşti izbăvire sufletelor;

Bucură-te, tămăduitoare de suflete şi de trupuri;

Bucură-te, dăruitoare a toată sfinţenia;

Bucură-te, a vieţii celei veş­nice fântână;

Bucură-te, cea din care se revarsă râuri dumnezeieşti;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 6

Scară ce ajungea la cer, de pe pământ aşezată, prin care Dum­nezeu S-a pogorât pe pământ, te-ai arătat odinioară, Prea­curată, strămoşului Iacov, şi izvor al vieţii te-ai făcut nouă, celor ce strigăm: Aliluia!

Icosul 6

Fecioară, Maică nenuntită, primeşte lauda buzelor mele şi dorul inimii, fă-mă părtaş de ajutorul şi apărarea ta, Stăpână, cu bunătate milostivindu-te spre mine, păcătosul, care din suflet îţi strig ţie:

Bucură-te, lauda îngerilor;

Bucură-te, cea prin care a venit mântuirea oamenilor;

Bucură-te, Preacurată, a Prorocilor înainte-vestire;

Bucură-te, Fecioară, lauda celor întâi creaţi;

Bucură-te, cea pe care Iezechiel uşă a numit-o;

Bucură-te, cea pe care Daniel mai înainte munte a văzut-o;

Bucură-te, cea pe care Isaia Fecioară mai dinainte te-a numit;

Bucură-te, cea pe care Maică a lui Dumnezeu înainte te-a vestit;

Bucură-te, cea mai presus de prorocițe;

Bucură-te, ceea ce eşti Doamnă a tuturor femeilor;

Bucură-te, cinstea tuturor Drepţilor;

Bucură-te, slava tuturor Sfinţilor;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 7

Când era să cadă locaşul Iz­vorului tău, Preacurată Fecioară, te-ai arătat ţinându-l, până când a ieşit toată mulţimea poporului nevătămată; că nu voieşti moar­tea, ci viaţa celor ce strigă: Aliluia!

Icosul 7

Râuri de minuni se revarsă îmbelşugat şi preabogat din iz­vorul tău, Născătoare de Dum­nezeu, care cu adevărat acoperă toată faţa pământului şi a mării şi care pe toţi îi îndeamnă să-ţi strige ţie cu un glas:

Bucură-te, păzitoarea sănă­tăţii;

Bucură-te, alungarea nepu­tinţei;

Bucură-te, cea care ne scapi din multe primejdii;

Bucură-te, cea care primeşti laudă de la prunci;

Bucură-te, cea pe care o che­măm ziua şi noaptea;

Bucură-te, cea puternică a ne ajuta;

Bucură-te, Maică şi Hrăni­toare a lui Hristos;

Bucură-te, acoperământ şi apărare nouă tuturor;

Bucură-te, cetate de scăpare a creştinilor;

Bucură-te, turn nesurpat al bine-cinstitorilor;

Bucură-te, întărirea celor sta­tornici;

Bucură-te, îndreptarea celor ce greşesc;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 8

Străine şi mai presus de cu­vânt sunt minunile apei izvoru­lui tău, Fecioară; că cele săvâr­şite de tine sunt străine auzului şi mai presus de fire; iar noi, cre­zând, ne închinăm ţie şi strigăm: Aliluia!

Icosul 8

Toată nădejdea mea în tine o pun, Fecioară, Maica Dum­nezeului meu; iar tu ca pe un neajutorat acoperă-mă cu sfântul tău acoperământ, ca, ocrotit fiind, să-ţi cânt din inimă aşa:

Bucură-te, Maica Mântuito­rului meu;

Bucură-te, tronul Izbăvito­rului meu;

Bucură-te, lauda puterilor netrupeşti;

Bucură-te, cântarea cetelor fără de trup;

Bucură-te, că înaintea icoanei tale a stat Arhanghelul Gavriil;

Bucură-te, că acesta cu bu­curie ţi-a cântat: Cuvine-se cu adevărat;

Bucură-te, apărătoarea între­gii lumi;

Bucură-te, păzitoarea oraşe­lor şi a satelor;

Bucură-te, izbăvitoarea mo­nahilor;

Bucură-te, cârmuitoarea Athosului;

Bucură-te, Stăpâna pămân­tului şi a mării;

Bucură-te, Curată Născă­toare de Dumnezeu, Mărie;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 9

În ceasul morţii mele uşu­rează-mi durerile cele de nesu­ferit şi chinurile cele amare, aco­perind sufletul meu şi izbăvindu-mă din mâna demonilor, Preacurată, şi învredniceşte-mă ca, împreună cu toţi Drepţii, să înalţ cântarea: Aliluia!

Icosul 9

Crezând dumnezeieştilor graiuri ale Prorocilor, ale Apostolilor şi ale tuturor Sfinţilor Părinţi, toţi dreptslăvitorii creş­tini te preacinstim ca adevărată Născătoare de Dumnezeu, cu inima crezând, iar cu gura măr­turisind acestea:

Bucură-te, tronul împăratului;

Bucură-te, cetatea Dumnezeu­lui Celui viu;

Bucură-te, cea în care S-a în­trupat Hristos fără ispită bărbă­tească;

Bucură-te, cea care fără de durere pe Acesta L-ai născut;

Bucură-te, cea logodită cu Dreptul Iosif;

Bucură-te, cea căreia Arhan­ghelul Gavriil i-a adus buna­vestire;

Bucură-te, Fecioară înainte de naştere şi în vremea naşterii;

Bucură-te, cea care şi după naştere ai rămas Fecioară;

Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, sălăşluirea Tatălui şi a Duhului;

Bucură-te, cea din care Mân­tuitorul S-a întrupat;

Bucură-te, cea prin care a venit Mântuitorul lumii;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 10

Pe tine te-au închipuit, Stă­până, vasul purtător de mană şi rugul lui Moise şi toiagul lui Aaron ce a odrăslit; şi lâna lui Ghedeon şi toate preînchipuirile Prorocilor; pe care aceia văzându-le cântau: Aliluia!

Icosul 10

Tremur de ziua celei de-a doua veniri şi mă înfricoşez de scaunul de judecată al Fiului tău, eu, cel ce am săvârşit fapte de ruşine şi mi-am întinat trupul şi sufletul cu patimile; dar întru pocăinţă primeşte-mă, Preacu­rată, pe mine cel ce strig:

Bucură-te, ocrotitoarea celor chemaţi la judecată;

Bucură-te, iertarea celor ce au greşit;

Bucură-te, îmblânzirea nemitarnicului Judecător;

Bucură-te, sprijinirea omului judecat;

Bucură-te, mijlocitoarea tu­turor păcătoşilor;

Bucură-te, apropierea lor de Dumnezeu;

Bucură-te, apărătoarea celor cercetaţi;

Bucură-te, scăparea celor osândiţi;

Bucură-te, nădejdea neîn­fruntată a celor credincioşi;

Bucură-te, a lor întărire preaputernică;

Bucură-te, ceea ce ne izbă­veşti de gheena;

Bucură-te, ceea ce ne scapi din focul ce nestins;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 11

Apă a nemuririi şi revărsare a nestricăciunii şi băutură mai bună decât nectarul din izvorul dăruitor de viaţă, beţi, fraţilor, cu bucurie şi cu dragoste, închinându-ne cinstitei icoane Fecioarei şi strigând: Aliluia!

Icosul 11

Pe Cel născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, în chip de negrăit purtându-L în pântece Fecioara, pe Acesta simţindu-L Înaintemergătorul, cel ce era în pântecele mai înainte sterp al maicii sale, a săltat ca și cum ar fi slăvit, strigând către Fecioara:

Bucură-te, Curată, cea plină de har;

Bucură-te, cea binecuvântată între femei;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul nostru;

Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Dătătorul bunătă­ţilor;

Bucură-te, că Domnul Cel lăudat este cu tine;

Bucură-te, că rodul pântecelui tău e binecuvântat;

Bucură-te, cea prin care s-a dat harul;

Bucură-te, cea prin care a în­cetat amărăciunea blestemului;

Bucură-te, ceea ce reverşi apă dulce;

Bucură-te, ceea ce risipeşti negura înşelăciunii;

Bucură-te, ceea ce ai născut Apa Vieţii;

Bucură-te, Izvor minunat;

Bucură-te Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 12

Bucură-te! îţi strig ţie, celei ce ai născut Bucuria lumii în chip de negrăit, Născătoare de Dumnezeu; în toată vremea roagă-te fierbinte ca să mă fac părtaş de bucuria cea nemărgi­nită, şi glas de veselie şi cântare de prăznuire să aud: Aliluia!

Icosul 12

Strigă David: Cântaţi Lui Dumnezeu, cântaţi toţi împăratu­lui, lăudându-te în acest psalm în chip ales pe tine, frumuseţea lui Iacob; deci și noi, îndemnaţi de Proroc, îți cântăm acestea:

Bucură-te, lauda Bisericii;

Bucură-te, cântarea moşteni­rii cereşti;

Bucură-te, început al cântări­lor preasfinte;

Bucură-te, slavoslovie a cân­tăreţilor aleşi;

Bucură-te, psaltire preafru­moasă a strămoşului David;

Bucură-te, cântarea lui Solomon care uimeşte toată suflarea;

Bucură-te, ceea ce luminezi pe orbi cu a ta apă;

Bucură-te, ceea ce luminezi pe cei neînţelepţi cu lumina ta;

Bucură-te, ceea ce scoţi din iad pe cei ce te cinstesc;

Bucură-te, ceea ce duci către mântuire sufletele robilor tăi;

Bucură-te, cea prin care şi eu nădăjduiesc mântuirea;

Bucură-te, nădejdea mea din ceasul morţii;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 13

O, Stăpână, Izvor purtător de viaţă, care izvorăşti tuturor vindecare sufletului şi trupului, primind această smerită rugă­ciune, izbăveşte din orice pri­mejdie pe toţi şi scapă de chinul cel veşnic pe cei ce împreună cântă: Aliluia!

Icosul 1

Îngerii cu oamenii dimpreu­nă, Fecioară, după datorie cu adevărat îţi strigă: Bucură-te!; că văzându-te cum ai născut pe Hristos fără dureri de maică şi înspăimântându-se, după vred­nicie cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care ni s-a dat bucuria;

Bucură-te, cea prin care s-a oprit blestemul;

Bucură-te, arătarea tainei celei din veci;

Bucură-te, plinirea sfatului Celui Preaînalt;

Bucură-te, cea întru care Duhul Sfânt S-a pogorât;

Bucură-te, că Cel născut din tine Sfânt este;

Bucură-te, cea cinstită de oameni şi de îngeri;

Bucură-te, cea slăvită în vecii vecilor;

Bucură-te, cea prin care luăm iertare;

Bucură-te, cea prin care dobândim vindecare;

Bucură-te, izvorul cel din casa Domnului;

Bucură-te, fântâna apei de mântuire;

Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Condacul 1

Izvorul tău cel de viaţă dătă­tor acum eu, nevrednicul robul tău, Stăpâna cerului, îndrăznesc a-l lăuda, Maică şi Fecioară; ci ca Maica împăratului tuturor cu rourarea milei tale miluieşte-mă, ca să strig: Bucură-te, Sfânt Izvor de viaţă purtător!

Rugăciune:

Preasfântă Stăpână, de Dum­nezeu Născătoare, ocrotitoarea neamului omenesc, ţie Stăpânul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a făcut fii când era pe Crucea Pătimirilor Sale, atunci când, văzându-Te pe Tine, Maica Sa, şi pe ucenicul pe care-1 iu­bea, a zis ţie: Femeie, iată fiul tău!, iar ucenicului i-a zis: Fiule, iată Mama ta! Prin aceasta, toti câţi credem în Pătimirea Lui cea făcătoare de viaţă, cei ce am fost atinşi de veninul şarpelui şi de acul morţii, dar care prin rana Lui ne-am vindecat, tie îti suntem încredinţaţi ca să ne fii Maică, pentru că numai o maică adevărată poate să cunoască toate durerile şi suferinţele fiilor săi. Tu, Preasfântă Stăpână, care, din neamul omenesc fiind, ştii câte suferinţe au căzut asupra acestuia din pricina păcatelor, dar care ai cunoscut si bucuria învierii lui Hristos, prin care firea noastră a fost adusă la strălucirea cea dintâi, tu, din multa bunătate, ne-ai dăruit Izvorul tău cel dătător de multe vindecări, pe care-l prăznuim astăzi. Tu ai făcut ca orbul să se rătăcească, iar pe bunul si blândul Leon să-l găsească şi să-i stingă setea cu apa izvorului tău, apoi, prin spălare, i-ai dăruit vederea. Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci şi lui Leon, pentru bunătatea inimii lui, i-ai dăruit împărăţia romanilor cea de la Răsărit. Marelui împarat Iustinian i-ai dăruit vindecare de boala lui cea fără de leac si tuturor celor ce au alergat cu credinţă le-ai dăruit izbăvire din multe feluri de boli, prin mul­tele minuni date de Atotputer­nicul Dumnezeu prin mijlocirea ta de Maică, pe care cine le va putea spune după vrednicie şi ce grai le va putea grăi. De aceea şi noi acum cădem în genunchi în faţa milostivirii tale, ca a uneia care cunoşti cât de mare este slăbiciunea noastră, cât de groaznică ne este căderea, cât de departe suntem de adevărata cale a dreptăţii dumnezeieşti. Am căzut, ne-am depărtat, toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut. Cine ne va ajuta, cine ne va ridica, daca nu tu, Maica noastră cea bună si milostivă, care totdeauna mijloceşti la Fiul tău si Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noas­tre celor multe? De aceea şi acum, când prăznuim amintirea izvorului tău celui făcător de minuni, ne rugăm să mijloceşti la Cel atotputernic şi atotmilostiv, ca să ne trimită şi nouă, prin mijlocirea acestei ape sfin­ţite, darul Siloamului, puterea îngerului de la scăldătoarea Vitezda si marea ta milostivire arătată la izvorul descoperit de Leon, ca să ne curăţească păca­tele si să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa din sufletele şi trupurile noastre, ca, unde s-a înmulţit păcatul, să prisosească harul şi, unde lip­seşte sănătatea, să se reverse bogăţia darurilor izvorului tău făcător de minuni. Ca, totdeauna mulţumindu-ţi pentru binefa­cerile tale, Preacurată împără­teasă, Izvor al tămăduirii, să ne învrednicim şi împărăţiei Fiului tău și Dumnezeului nostru în vecii vecilor.