Adevăr şi dreptate

În ceasul al 13-lea, toată lumea ştie clar cine este de vină pentru că am ajuns în ceea ce se profilează a fi o situaţie fără ieşire. Puterea zice că opoziţia este de vină, că ei au provocat criza pentru că nu au luat măsuri corecte din punct de vedere economic, opoziţia spune că puterea e de vină că, deşi ştia de criză, nici ea nu a luat din timp măsurile care se impuneau. Culmea este că ambele părţi au dreptate. De aici vine şi problema, tocmai cei vinovaţi de criză trebuie să găsească acum, împreună, o soluţie.

Mi-e greu să cred că o vor găsi din motivul simplu că ieşirea din această criză presupune o altă logică decât cea cu care sunt obişnuiţi politicienii. De altfel, toate măsurile luate până acum provin din acelaşi tip de gândire, cârpim pe aici, pe acolo, tăiem, desfiinţăm, micşorăm şi apoi sperăm că, în mod minunat, lucrurile se vor îndrepta, pentru că nu o să ne lase UE sau FMI sau SISTEMUL, ce o fi înţelegând fiecare prin asta, să cădem mai mult. Vestea proastă pentru ei este că nici UE, nici FMI şi nici SISTEMUL nu o duc prea bine şi nu mai sunt preocupate să salveze pe toată lumea. Grecia, Ungaria, Spania, Portugalia, Irlanda sunt deja în faţa noastră la rând să fie salvate şi banii par a fi pe terminate. Iată deci că soluţia-minune se va lăsa aşteptată indefinit. Acum conducătorii noştri sunt singuri, vor trebui să iasă din această situaţie fără posibilitatea de a rostogoli problema ca până acum sau de a fi salvaţi din afară. Ce ar trebui să facă? Există cel puţin trei paliere unde ar trebui să acţioneze. Un palier economic, unde probabil se vor lua cele mai multe măsuri, deoarece este relativ simplu de lucrat aici, pârghiile există şi scrupulele sociale dispar pe o asemenea criză, un palier politic, unde va fi ceva mai greu de lucrat, diminuarea corupţiei, a risipei în sistem, a sistemelor clientelare, rearanjarea instituţiilor în aşa fel încât să nu mai fie redundante sau ineficiente, şi un al treilea palier, cel mai complicat, şi anume structura de bază a valorilor pe care se construieşte sau pe care ar trebui să se construiască societatea. Fără acest al treilea palier, toate măsurile luate pe primele două sunt temporare şi lipsite de substanţă. De ce, pentru că imediat ce criza se va termina aparent, absolut toate vechile obiceiuri vor ieşi la iveală şi vom ajunge din nou în acelaşi loc. Pentru că la noi nu e vorba doar de o criză economică sau politică, ci de o profundă criză morală, în care minciuna, hoţia, învârtoşarea inimii sunt propovăduite ca mari virtuţi. Este evident că orice sistem politic sau economic am avea, aceste mari "virtuţi" îi vor veni negreşit de hac. Iată fundamentul pe care trebuie clădit, mai întâi, adevărul, noi nu ştim sau ne facem că nu ştim cine ce a făcut înainte şi după 1989. Cel mai dificil lucru de rezolvat, dar fundamental, pentru că în lipsa lui reconcilierea şi coeziunea socială necesare pentru a trece prin momente grele sunt imposibile. Nu trebuie neapărat să condamnăm, dar nici nu putem ierta fără să ştim, fără ca aceia care au fost vinovaţi în ultimă instanţă de trădarea patriei lor să recunoască că au greşit. În al doilea rând, dreptatea. Odată ce ştii adevărul, ştii şi cum poţi îndrepta ceea ce este strâmb. Când cele ascunse ale tuturor se vor vădi, fiecare va şti ce ar trebui să schimbe ca lucrurile să meargă cum trebuie şi să fie în beneficiul fiecăruia şi tuturor proporţional cu efortul fiecăruia şi al tuturor. De-abia de atunci încolo poţi cere oamenilor să se sacrifice pentru a le fi şi a NE fi bine. Până atunci, orice măsură este de fapt abuzivă şi arbitrară pentru că se bazează pe minciună şi nedreptate. Dar cine este Adevărul şi la cine este dreptatea?