Adormirea Maicii Domnului prăznuită la Mănăstirea Radu Vodă
Praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost moment de aleasă înălţare sufletească şi pentru numeroşii pelerini care au participat la Sfânta Liturghie prilejuită de cea mai mare sărbătoare închinată de Biserica Ortodoxă Maicii Preacurate săvârşită la Altarul de vară al Mănăstirii Radu Vodă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În cadrul sfintei slujbe, după citirea textului evanghelic al sărbătorii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre cinstirea de care se bucură Născătoarea de Dumnezeu în Biserica Ortodoxă, evidenţiind şi evlavia Sfintei Împărătese Pulheria pentru Maica Domnului, de activitatea acestei femei de viţă împărătească legându‑se şi începutul celebrării sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.
„Sfântul Ioan Damaschin consemnează despre corespondența dintre Împărăteasa Pulheria și Arhiepiscopul Iuvenalie al Ierusalimului. Pulheria, care a fost de departe cea mai evlavioasă împărăteasă pe care a avut-o Bizanțul și care a fost, îndată după moartea ei, trecută în rândul sfinților, deși a fost regentă o vreme și apoi împărăteasă pentru un timp scurt, nu a purtat niciodată haine de împărăteasă. Ea le mustra pe celelalte doamne de la curte, spunându‑le: «Noi nu ne putem compara cu Împărăteasa cerului și a pământului». De aceea, ea a purtat numai veșminte negre, care arătau o cinstire pentru Maica Domnului. Când a convocat Sinodul de la Efes, dar și pe cel de la Calcedon, primul în calitate de regentă și al doilea în calitate de împărăteasă, ea l‑a poftit pe Arhiepiscopul Ierusalimului să vină la lucrări, cerând să aducă moaște ale Maicii Domnului când va veni la sinod. Iuvenalie i‑a răspuns: «Tradiția ierusalimiteană ne spune că în mormântul de la Ghetsimani nu s‑au găsit decât brâul și câteva veșminte pe care le purta Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Trupul ei n‑a fost găsit atunci când a dorit unul din ucenicii Domnului să‑l vadă, dar din ceea ce am păstrat aici îți vom aduce și pentru biserica pe care ai înălța-o în cinstea Maicii Domnului în cetatea Constantinopolului». De la Ioan Damaschin știm aceste lucruri, consemnate 300 de ani mai târziu, dar deosebit de importante, pentru că de atunci se păstrau în Constantinopol părți ale veșmintelor, ale brâului și ale unui acoperământ pe care l‑a purtat Maica Domnului și care au ajuns până în vremea noastră, o parte dintre ele aflându‑se la Muntele Athos și altă parte la o cunoscută mănăstire din Mitropolia de Dimitriada și Almiru din Grecia. La Ierusalim, între Betleem și Cetatea Sfântă a fost o importantă mănăstire care se numea Kathisma, ale cărei ruine s‑au descoperit recent, chiar pe drumul principal dinspre Ierusalim către Betleem. Acolo a fost prima dată cinstită sărbătoarea aceasta, către sfârșitul veacului al 6‑lea, și apoi s‑a răspândit în toată lumea. Dar începând cu veacul al 5‑lea, după cele două sinoade din 431 și 451, Maica Domnului a fost cinstită în mod deosebit, și printre cele mai importante mănăstiri din Țara Sfântă, din Muntele Athos, din Efes, dar şi din România sunt cele închinate Maicii Domnului, toate arătând aceeaşi evlavie faţă de Născătoarea de Dumnezeu”, a spus Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
La momentul rânduit, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a hirotonit un nou teolog întru diacon. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Potirul” al mănăstirii bucureştene.