Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu; Sfântul Apostol Tit

Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Hristos. El a propovăduit Evanghelia în Siria, împreună cu Sfântul Apostol Filip, iar apoi a propovăduit singur. În Asia Mică a suferit bătăi, temniţă, loviri cu pietre, apoi a mers în Frigia şi, intrând în cetatea Ierapole, propovăduia pe Hristos-Domnul. A vindecat aici pe orbul Stahie, pe care l-a şi botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. A mers apoi în India, unde i-a luminat pe localnici şi a făcut mai multe biserici. A trecut apoi prin Armenia, unde a vindecat-o pe fiica împăratului, care era cumplit chinuită de duhuri necurate. Acolo a fost prins, chinuit şi răstignit cu capul în jos, asemenea Sfântului Apostol Petru. A răbdat toate acestea, iar la sfârşit necredincioşii i-au tăiat capul. Toate evenimentele legate de moartea Sfântului Apostol Bartolomeu s-au întâmplat în cetatea Albanopolis. Credincioşii creştini, impresionaţi fiind de cele întâmplate, i-au aşezat sfântului cu cinste trupul într-o raclă de plumb. Iar trupul său făcea nenumărate minuni şi vindecări, prin puterea harului Duhului Sfânt. Necredincioşii însă au uneltit din nou şi racla sfântului a fost aruncată. Aceasta a ajuns până la urmă în insula Lipari din Italia, unde Episcopul Agaton a aşezat-o cu cinste. În vremea împăratului Teofil (829-842), în timpul luptelor iconoclaste, racla sfântului a fost dusă în cetatea Benevento şi aşezată acolo în ziua de 25 august.