Alimentele, aspartamul şi durerea

În rubrica de astăzi vom vorbi despre posibila relaţie dintre nutriţie şi durere, despre modul în care alimentaţia poate influenţa sau nu durerea, dar şi despre proprietăţile benefice ale aspartamului, un îndulcitor acuzat în nenumărate rânduri că poate provoca anumite boli şi, deci, durere.

Anul trecut, Lisabona a găzduit un congres european în care s-au reunit peste 3.000 de specialişti, pentru a trece în revistă probleme legate de durere şi de tratamentul acesteia. Mi s-a părut interesant faptul că un specialist belgian, B. Morlion, a examinat în raportul său posibila relaţie dintre nutriţie şi durere. Cu această ocazie s-a putut afla că dieta umană, în funcţie de compoziţia ei, poate genera durere sau o poate alina. Iată câteva exemple: - lipsa din alimentaţie a vitaminelor B12 şi D poate determina dureri cauzate de suferinţa nervilor. Dureri asemănătoare se observă şi în bolile metabolice, cum este, de exemplu, diabetul; - malnutriţia şi slăbirea extremă (caşexia) pot determina escare dureroase; - excesul de alimente conduce adesea la obezitate, situaţie în care apar frecvent dureri de spate, de şold, de picioare şi chiar dureri în zona cefei; - pe de altă parte, de secole, unele alimente sau diete au fost recomandate pentru tratamentul durerilor, de exemplu ardeiul roşu (chilli peppers) care conţine ca principiu activ capsaicina, substanţă care se foloseşte astăzi în mod frecvent în clinică pentru durerile de la nivelul pielii şi articulaţiilor; - în ultimele decenii s-au conceput strategii alimentare care să determine reducerea inflamaţiei şi a stresului oxidativ, care sunt bine cunoscuţi ca factori generatori de durere. Printre produsele utilizate sub formă de băuturi sau aditivi alimentari se numără şofranul indian, scoarţa de salcie, bromelina din fructul de ananas şi ceaiul verde. Totuşi, cele mai clare argumente din literatura ştiinţifică sunt cele privind acţiunea antiinflamatorie a unor acizi graşi nesaturaţi, cum sunt de exemplu omega-3, care se găsesc în special în peşte sau în untura de peşte. Cercetări recente au arătat că o alimentaţie frecventă cu sardele micşorează probabilitatea apariţiei infarctelor de miocard. Alte cercetări tind să arate rolul pozitiv ca adjuvant, în tratamentul durerii, a acizilor graşi nesaturaţi, pentru boli ca artrita reumatoidă, sindromul colonului iritabil şi dismenoree. - sunt în desfăşurare cercetări pentru realizarea unor diete prin care să fie influenţată o moleculă complexă, numită receptorul NMDA, care este implicat în transformarea durerii acute în durere cronică. Blocarea acestui receptor cu ajutorul unor substanţe prezente în anumite alimente ar împiedica cronicizarea durerii. Din păcate aceste cercetări sunt în stadiul experimental, aşa că trebuie să mai avem răbdare să vedem dacă succesele obţinute la loturile de şobolani se vor confirma şi la pacienţii cu dureri cronice. Un alt aspect adus în atenţia specialiştilor a fost legat de starea psihică a pacientului cu dureri. S-a observat că pacienţii optimişti s-au adaptat mult mai bine în cazul cronicizării durerilor, reuşind să le domine prin distragerea atenţiei, efectuând activităţi plăcute, ca muzică, urmărirea unor comedii sau efectuarea de activităţi pe internet. În schimb, pacienţii pesimişti au avut tendinţa de amplificare a suferinţei, deoarece, pe lângă durere, s-a adăugat şi depresia, care a necesitat un tratament suplimentar. Este aspartamul dăunător organismului? A devenit aproape o obişnuinţă ca atunci când soliciţi o cafea sau un ceai să fii întrebat: "cu zahăr sau cu îndulcitor"? Îndulcitorii sintetici au fot utilizaţi în ultimul secol, fiind de un ajutor cert pentru suferinzii de diabet, precum şi pentru cei care vor să slăbească sau să-şi menţină greutatea. Aspartamul, un îndulcitor cu conţinut caloric scăzut, a fost obţinut pentru prima oară în 1965. Este de 200 de ori mai dulce decât zahărul, iar doza zilnică recomandată este de 50 mg/kg corp. Pentru cei care nu se obosesc să facă calculul pentru organismul întreg, menţionez că pentru o persoană care cântăreşte 75 kg, doza recomandată este echivalentul a 20 de cutii de băuturi dietetice pe zi. Se consideră că peste o sută de milioane de persoane consumă zilnic aspartam, deoarece acesta este prezent în peste 1.500 de produse alimentare (din ţările dezvoltate). Aspartamul se obţine prin combinarea a doi aminoacizi - fenilalanina şi acidul aspartic. Aceşti aminoacizi se găsesc şi în alimentaţia obişnuită, printre cei 18 aminoacizi pe care îi consumăm zilnic. Deoarece molecula de aspartam este prea mare pentru a pătrunde în sânge, ea este transformată de către enzimele aparatului digestiv în trei substanţe diferite: fenilalanină, metanol (provenind dintr-un grup metil adăugat la fenilalanină) şi acid aspartic. Foarte rapid, după ce s-a aflat acest lucru, au apărut acuzaţii pe internet că substanţele provenite din aspartam pot determina o mulţime de probleme de sănătate, începând cu migrenele, scleroza multiplă, lupus eritematos şi terminând cu ameţeala, diabetul şi chiar starea comatoasă. Pentru a clarifica şi spulbera definitiv aceste acuzaţii, trebuie precizate următoarele: - în anumite circumstanţe, fenilalanina şi metanolul pot avea efecte toxice; - fenilalanina este un aminoacid natural şi nu provoacă efecte toxice decât la persoanele care suferă de fenilcetonurie, o boală extrem de rară, care afectează doar o persoană din 15.000. Metabolismul acestor persoane nu procesează fenilalanina, iar aceasta poate creşte până la nivelul care devine toxică. De aceea, pe eticheta băuturilor dietetice este imprimat avertismentul "atenţie bolnavi de fenilcetonurie: conţine fenilalanină!". De menţionat că mâncărurile "normale" conţin, de fapt, mai multă fenilalanină decât băuturile dietetice; - metanolul este un alcool toxic la doze mari, or băuturile dietetice conţin doar 20 mg de metanol pe doză, aceasta însemnând o cantitate extrem de mică, anihilată cu uşurinţă de către organism. Pentru comparaţie, vă informăm că un pahar de suc de fructe conţine 40 mg de metanol, iar un pahar de băuturi alcoolice poate conţine între 60-100 mg din acest alcool. Aspartamul are surprinzător de puţine reacţii adverse, numeroase studii demonstrând că nu provoacă alergii, migrene, cancer, scleroza multiplă, boala Parkinson sau Alzheimer, că nu afectează vederea, gândirea, circulaţia sângelui sau comportamentul individului. Mai mult, există studii, în publicaţii serioase, care confirmă rolul aspartamului în calmarea durerilor reumatice. Tot ce i se pune în sarcină acestui îndulcitor artificial este că băuturile dietetice care-l conţin stimulează apetitul, fapt care vine în contradicţie chiar cu scopul acestor băuturi. Deoarece toate acuzaţiile sus-menţionate la adresa aspartamului au apărut pe un blog american sub un nume fictiv, nu putem evita ipoteza că acuzaţiile ar fi putut proveni de la firme care produceau alte tipuri de îndulcitori artificiali.