Anemia care doare

O formă mai rară de anemie care apare la populaţia din jurul Mării Mediterane se întâlneşte destul de rar şi în ţara noastră. Aceasta se manifestă prin anemie severă, infarcte ale diferitelor organe (rinichi, plămâni), tendinţă de a face infecţii la nivelul oaselor, iar în cazurile grave, duce la moarte prematură.

Boala este cauzată de o mutaţie genetică şi este ereditară, fiind determinată de modificări patologice ale moleculei de hemoglobină, moleculă care are rolul de a transporta oxigenul în ţesuturi. Boala mai este denumită şi talasemie sau siclemie şi cunoaşte mai mult de trei forme care sunt de gravitate variabilă. Se cunosc, de asemenea, şi purtători sănătoşi ai genelor afectate. Durerea este rezultatul blocării vaselor de sânge Una dintre simptomele cele mai supărătoare în această afecţiune cronică este durerea. Durerea acută din această boală este rezultatul blocării vaselor de sânge, fapt care determină o alimentare deficitară cu oxigen, ceea ce generează suferinţă. Tratamentul unei astfel de dureri este destul de dificil şi implică mai multe categorii de medicamente. Trebuie subliniat faptul că numai 30% dintre pacienţi prezintă episoade dureroase, dar acestea sunt uneori atât de serioase încât aproximativ o treime dintre aceştia necesită internare în spital. Tratamentul durerii în criză se face, de regulă, cu antiinflamatoare nesteroidiene şi cu opioizi. De fapt, opioizii sunt medicamente de primă alegere, dar cel care le prescrie trebuie să aibă în vedere şi posibilitatea apariţiei unor efecte secundare (greţuri, vărsături, prurit, constipaţie, sedare), pe care să le prevină sau să le monitorizeze atent. În mod obişnuit, opioizilor li se adaugă şi paracetamol. Opioizii pot fi administraţi şi pe cale orală, intramusculară sau intravenoasă, dar de regulă, dacă durerea este destul de puternică, ultima cale este preferabilă. La durere puternică şi persistentă se preferă administrarea opioidului în perfuzie. Opioidul cel mai folosit este morfina, dar acolo unde este disponibil se utilizează hidromorfonul, care este mai bine tolerat. Pentru terapia durerii cronice există, de asemenea, un plasture special care conţine fentanyl şi care acţionează până la 72 de ore. În unele ţări există şi posibilitatea aşa-numitei analgezii controlate de pacient. Este vorba de un echipament specializat, prin care se injectează în organism calmantul prin acţionarea de către bolnav a unei pompe injectomat. Pentru evitarea supradozării, această pompă este prevăzută cu un program codat, iar programarea este făcută de către medic în aşa fel încât opioidul să nu fie eliberat decât la anumite intervale de timp. De regulă, pacientul nu este informat despre acest lucru, el având posibilitatea de a apăsa pe butonul pompei de câte ori doreşte, ceea ce îi întăreşte convingerea că primeşte analgezicul. Această metodă este bună, dar este limitată de preţul mare al echipamentului. Prezenţa unor astfel de cazuri şi în ţara noastră se constituie într-un argument convingător referitor la formarea poporului român, deoarece în legiunile romane care au cucerit Dacia (în alcătuirea acestor regiuni intrau soldaţi din întregul imperiu aflat în jurul Mediteranei) se găseau purtători ai acestei gene deficitare. Transmiterea în timp a acestor gene explică existenţa în ţara noastră a rarelor cazuri de talasemie.