Apariţie editorială: „Istoria filosofiei medievale“

De curând a apărut de la Editura Universitaria cartea "Istoria filosofiei medievale" de Adriana Neacşu, conferenţiar la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Craiova. În cuprinsul lucrării, autoarea analizează filosofiile creştină, arabo-islamică şi iudaică.

Filosofia creştină ocupă o poziţie centrală, cu accent pe operele celor mai reprezentativi Părinţi ai Bisericii, "oameni culţi, formaţi la întreaga şcoală de gândire greco-romană, care s-au convertit la un moment dat la creştinism, fie impresionaţi de viaţa morală deosebită a creştinilor, fie nemulţumiţi de răspunsurile pe care întreaga istorie a filosofiei antice le dădea la marile întrebări ale existenţei. Intelectualii convertiţi la noua religie urmăreau să o impună pe aceasta nu doar ca pe singura religie posibilă şi ca morală absolută, ci şi ca pe singura filosofie autentică". Istoria filosofiei creştine este împărţită în trei perioade: epoca Sfinţilor Părinţi, epoca scolasticii şi "cearta universaliilor". Dintre apologeţi sunt amintiţi Iustin Martirul şi Filosoful ("primul mare Apologet de limbă greacă"), Atenagora Atenianul, Tertulian ("cel mai important Apologet al Occidentului creştin") şi Minucius Felix. Între scriitorii de limbă greacă sunt prezentaţi Clement Alexandrinul şi Origen ("cel mai important scriitor din ramura răsăriteană a patristicii"), Pseudo-Dionisie Areopagitul şi Ioan Damaschin, în timp ce autorii de limbă latină sunt Marius Victorinus, Ambrozie şi Augustin ("teolog şi filosof cu influenţă decisivă asupra dogmaticii şi concepţiei despre om a creştinismului medieval"), dar şi "ultimii romani", Boethius, Grigorie cel Mare şi Isidor de Sevilia. Filosofia arabo-islamică se aseamănă dintr-o anumită perspectivă cu cea creştină: "aşa cum medievalii creştini, în Europa, şi-au creat concepţiile teologico-filosofice în virtutea unei duble inspiraţii, cea a religiei lor şi cea a filosofiei greceşti, tot aşa arabii au îmbinat ideile islamice cu cele ale filosofilor greci antici, pe care îi cunoşteau înainte de apariţia islamului". Pe de altă parte, filosofia iudaică a avut ca principală sursă "lunga tradiţie a gândirii iudaice, creatoare de numeroase curente mistice sau raţionaliste". Cartea Adrianei Neacşu se evidenţiază prin frumosul stil academic, în care este concepută şi reprezintă o importantă punte de legătură între cercetările întreprinse de profesorii de specialitate de la Facultăţile de Teologie şi Filosofie din Craiova. (Adrian Boldişor)