Aria misionară a Sfântului Apostol Andrei
Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte în ultima zi din luna noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. El a fost primul ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos care I-a urmat în misiunea Lui mesianică. Era fratele Sfântului Apostol Petru, originari din Betsaida Galileii.
După referatul biblic al Nolui Testament ştim că, după pescuirea minunată, este chemat alături de fratele său Simon Petru de Mântuitorul Iisus Hristos la apostolat. Este alături de Hristos în cei trei ani şi jumătate de vestire a Evangheliei şi potrivit tradiţiei în grupul apostolilor a avut însărcinări organizatorice. El mijloceşte, la iniţiativa lui Filip, o întâlnire a iudeilor elenizaţi cu Domnul Iisus Hristos.
Sfântul Apostol Andrei după Pogorârea Duhului Sfânt vesteşte Evanghelia în Ţara Sfântă, iar mai târziu, conform lucrării apocrife Acta Andreae (Faptele lui Andrei) şi Istoriei Ecleziastice (Bisericească) a lui Eusebiu de Cezareea, a propovăduit credinţa creştină la sciţi care ocupau teritorii ce reprezintă azi sudul Rusiei, sudul Ucrainei şi Dobrogea, „la mirmidoni, un trib din sudul Tesaliei” (Pr. prof. dr. Viorel Ioniţă - coordonator - Istoria Bisericească Universală, vol. I). Această informaţie este întărită şi de mărturia papei martir Ipolit al Romei din secolul 3: „Andrei a vestit sciţilor şi tracilor” în lucrarea sa Despre cei doisprezece Apostoli.
Din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (datat în secolul 10), în Pătimirea Sfântului Andrei de la 30 noiembrie ne este prezentat următorul itinerar misionar al Apostolului Ocrotitor al României: în provinciile romane din Asia Mică, Bitinia şi Pont, iar în Europa, Tracia şi Scythia. Propovăduieşte Evanghelia şi la Cherson plus regiunile din sudul Rusiei şi Ucrainei de azi. Predică „în Bosphor şi la neamurile alanilor şi abasigilor” (Pr. prof. dr. Viorel Ioniţă - coordonator - Istoria Bisericească Universală, vol. I)
În Viaţa, faptele şi sfârşitul Sfântului şi lăudatului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, redactată în secolul 8 de Epifanie Monahul, se vorbeşte despre zona misionară a Apostolului menţionată mai sus. Iar Doctrina siriacă a Apostolilor, scrisă de Pseudo-Atanasie, precum şi istoricul bizantin Nichifor Calist vorbesc de propovăduirea Evangheliei de Apostolul Andrei în zona scitică, deci şi în Dobrogea.
Acta Andreae ne spune că el a creştinat-o în Patras (Ahaia) pe soţia guvernatorului provinciei romane, Aegeas. Acesta a fost cel care decide martirizarea Apostolului prin răstignire pe o cruce în formă de X rămasă în istorie sub numele de Crucea Sfântului Andrei.
În concluzie, aria misionară a Sfântului Apostol Andrei conform tradiţiei bizantine cuprinde: Bitinia, părţile Pontului Euxin (Marea Neagră) şi ale Propontidei, cu cetăţile Chalkedon şi Byzantion, Macedonia, Tracia şi regiunile care se întind până la Dunăre (inclusiv Dobrogea), Tesalia, Elada, Ahaia şi cetăţile Aminsos, Trapezunt, Heracleea şi Amantus din nordul Asiei Mici plus spaţiul scitic.