Arta vindecării spirituale

Experienţa de zi cu zi ne arată că nu doar trupul este uneori afectat de suferinţă, ci şi sufletul poate intra cu uşurinţă într-o stare maladivă. Deşi nu pot fi clasificate la fel de precis precum afecţiunile trupului şi nici tratamentele nu sunt la fel de clar delimitate, totuşi efectele bolilor sufleteşti se resimt cel puţin la fel de dureros. Această realitate a condus la apariţia unei veritabile terapeutici spirituale, a cărei menire este nu doar de a oferi o oarecare alinare, ci de a restaura echilibrul psiho-fizic al unei persoane.

Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407), un maestru neîntrecut al oratoriei creştine, compară în fragmentul următor cele două perspective asupra vindecării, care doar împreună pot reda integritatea fizică şi spirituală a unui om. Într-un mod inconfundabil, ierarhul constantinopolitan dialoghează efectiv cu auditoriul, provocându-l, la rândul său, la un alt fel de dialog - acela în care interlocutorii sunt sfinţii, mijlocitorii şi rugătorii către Dumnezeu. Să facem fapte bune atât timp cât mai avem vreme. Că după cum iudeii n-au avut nici un folos că au ştiut mai dinainte de pieirea statului lor, tot aşa şi noi nu vom avea nici un folos dacă ne căim de răutăţile noastre după ce plecăm de pe lumea aceasta. Nu mai este nevoie de căpitan când corabia s-a scufundat din pricina trândăviei lui şi nici de doctor când a murit bolnavul; dimpotrivă, înainte de sfârşit e nevoie de ei; atunci şi căpitanul corăbiei şi doctorul trebuie să facă totul, trebuie să-şi dea toată osteneala ca nici corabia, nici bolnavul să nu se primejduiască şi nici ei să nu se facă de ruşine. După ce au pierit şi corabia, şi bolnavul, totul e fără de folos. Aşadar, şi noi, atâta vreme cât suntem bolnavi, cât suntem cu păcate, să chemăm doctorii, să cheltuim bani ca, ridicându-ne din păcate, să plecăm sănătoşi de pe lumea aceasta. „Şi cum să facem?“, aş putea fi întrebat. Arată lui Pavel sufletul tău bolnav! Adu în casa ta pe Matei! Aşază-te lângă Ioan! Ascultă de la ei ce trebuie să facă un bolnav ca tine! Ei îţi vor spune negreşit şi nu vor ţine tăinuite sfaturile lor. Ei n-au murit, ci trăiesc şi grăiesc. Nu-şi dă seama sufletul tău că e cuprins de friguri? Sileşte-l tu! Deşteaptă-i cugetul! Adu înaintea lui pe profeţi! Acestor doctori nu trebuie să le dai bani; nici nu cer plată pentru osteneala lor, nici pentru doctoriile ce le pregătesc. Te silesc însă să faci o cheltuială. Să dai milostenie! În celelalte privinţe îţi dau ei ţie bani; de pildă, când îţi poruncesc să trăieşti în castitate, te scapă de o mulţime de cheltuieli zadarnice şi prosteşti; când îţi poruncesc să te laşi de beţie, te fac mai bogat. Ai văzut arta acestor doctori? Te fac sănătos şi-ţi mai dau şi bani. Un doctor nu doar porunceşte, ci şi mângâie Aşază-te, dar, lângă ei şi află de la ei ce boală ai. De pildă, ţi-s dragi banii şi averile şi le doreşti cum doresc apa rece cei bolnavi de friguri? Ascultă ce sfat îţi dau ei! După cum doctorul îţi spune: Dacă nu-ţi stăpâneşti pofta, vei pieri şi va veni peste tine cutare şi cutare nenorocire, tot aşa şi Pavel îţi spune: „Cei ce voiesc să se îmbogăţească cad în ispita şi în cursa diavolului şi în pofte nesocotite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în ruină şi pierzare“. Eşti nerăbdător? Ascultă ce spune Pavel: „Încă puţin şi Cel Ce vine va veni şi nu va zăbovi“; „Domnul este aproape, de nimic să nu vă îngrijoraţi“; şi iarăşi: „Chipul lumii acesteia trece“. Ca un doctor, nu porunceşte numai, ci şi mângâie. Şi după cum doctorii izvodesc altceva în locul apei reci poftite de bolnavi, tot aşa şi Pavel îndreaptă pofta ta în altă parte. Te întreabă: „Vrei să te îmbogăţeşti? Îmbogăţeşte-te în fapte bune! Doreşti să strângi comori? Nimeni nu te împiedică! Numai strânge-le în ceruri!“. Şi după cum doctorul îţi spune că apa rece e vătămătoare dinţilor, nervilor şi oaselor, tot aşa şi Pavel îţi spune mai pe scurt, - că îi place să grăiască pe scurt -, dar cu mult mai desluşit şi mai puternic: „Rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint“. De ce anume trebuie să te foloseşti? Ţi-o spune Pavel şi pe aceasta! De îndestularea cu ceea ce ai, în locul lăcomiei şi jafului. „Este şi un mare câştig, îţi spune Pavel, îndestularea cu ce ai unită cu evlavia“. Iar dacă acest sfat nu-ţi place şi doreşti mai multe bogăţii şi încă nu înţelegi să arunci pe toate cele de prisos, îţi spune şi ţie, care eşti aşa de bolnav, cum trebuie să te foloseşti de aceste bogăţii: „Cei care se bucură de avuţii să fie ca şi cum nu s-ar bucura; cei care au, ca şi cum n-ar avea; şi cei ce se folosesc de lumea asta, ca şi cum nu s-ar folosi“. Ai văzut ce doctorii îţi prescrie? Vrei să-ţi aduc pe lângă Pavel şi pe alt doctor? Sunt de părere că da, pentru că aceştia nu sunt ca doctorii de trupuri, care adesea se iau la întrecere între ei spre pieirea bolnavului. Nu sunt aşa, căci urmăresc însănătoşirea bolnavilor, nu ambiţia lor. Să nu te temi, aşadar, de mulţimea doctorilor. În toţi vorbeşte unul: învăţătorul Hristos! Iată, intră iarăşi un alt doctor la tine şi-ţi grăieşte lucruri grele despre această boală. Dar, mai bine spus, îţi grăieşte prin el învăţătorul. „Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona!“. „Da, mi se poate spune, dar cum vor fi acestea? Cum putem pune capăt poftei? Trebuie să ne-o spună şi pe aceasta! Cum o vom şti?“ Ascultă-L pe învăţător şi El ţi-o spune: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură“. Ai văzut că prin locul unde stau aceste comori şi prin cei care le vatămă îţi mută pofta aceasta de aici de pe pământ şi ţi-o ţintuieşte în cer, unde nici o comoară nu poate fi jefuită? Hristos îţi spune: Dacă-ţi muţi avuţia acolo, unde nici molia, nici rugina nu o strică, unde nici furii nu o sapă şi n-o fură, vei alunga această boală şi vei aduna sufletului tău mare bogăţie. „Chiar dacă eşti bogat, Domnul poate să te vindece“ După ce ţi-a grăit aşa, îţi mai dă şi pilde, ca să te înţelepţeşti. Şi după cum un doctor înfricoşează pe bolnav şi-i spune: „Cutare bolnav a murit pentru că a băut apă rece“, tot aşa şi Doctorul nostru îţi dă ca pildă un bogat care e bolnav, dar doreşte să trăiască şi să fie sănătos; nu poate însă dobândi nici una, nici alta, din pricină că e stăpânit de lăcomie şi pleacă pe lumea cealaltă cu mâna goală. După aceasta, îţi dă iarăşi o altă pildă - pe un bogat care se pârjolea de sete şi nu putea avea nici o picătură de apă. Apoi Hristos, pentru a-ţi arăta că poruncile Lui sunt uşoare, îţi spune: „Uitaţi-vă la păsările cerului“. Dar, îngăduitor fiind, Învăţătorul nostru nici pe bogaţi nu-i lasă să se deznădăjduiască. Le spune: „Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“. Chiar dacă eşti bogat, Doctorul poate să te vindece. Nu nimiceşte bogăţia, ci înrobirea ta de avuţii, patima zgârceniei. „Dar cum se poate mântui cel bogat?“, ar putea să mă întrebe cineva. Dacă face comune averile sale cu cei săraci, ca Iov, de pildă; dacă-şi alungă din suflet dorinţa de mai mult, dacă cheltuielile nu-i depăşesc necesarul. Pe lângă aceste pilde, îţi mai dă şi pilda vameşului, care era stăpânit cumplit de frigurile zgârceniei şi ale lăcomiei, dar s-a scăpat iute de ele. Cine-i mai lacom ca vameşul? Şi cu toate acestea, a ajuns sărac de bunăvoie, pentru că a ascultat de poruncile Doctorului. Hristos avea ucenici la fel ca noi, bolnavi de aceleaşi boli pe care le avem şi noi, dar i-a însănătoşit repede. Ni-i dă pe toţi ca pildă, ca să nu ne deznădăjduim. Iată vameşul acesta, care a scris această Evanghelie! Iarăşi un altul, şef de vameşi, care a făgăduit să dea împătrit decât a răpit şi jumătate din tot ce avea ca să-L primească pe Iisus în casa lui. Îţi sfârâie inima însă şi pofteşti cu patimă bani şi averi? „În locul avuţiilor tale ai avuţia întregului pământ“, îţi spune Hristos. „Îţi dau, îţi spune El mai departe, mai mult decât pofteşti, că îţi deschid casele tuturor bogăţilor din lumea întreagă, căci „cel care a lăsat pe tatăl său sau pe mama sa sau ţarine sau case va lua însutit“. Deci nu numai că te bucuri de mai multe avuţii, ci îţi vei potoli desăvârşit setea aceasta cumplită după avuţii şi vei îndura totul cu uşurinţă; nu numai că nu vei dori să ai mai mult, ci, dimpotrivă, de multe ori nu vei dori nici cele de neapărată trebuinţă. De pildă, Pavel răbda de foame şi se lăuda mai mult când stătea nemâncat decât când mânca. Un atlet, care luptă să fie încununat, nu vrea să stea degeaba şi să trândăvească; un negustor, care câştigă de pe urma negoţului pe mare, nu doreşte să stea fără de lucru. Aşadar, şi noi, de vom gusta cum trebuie din roadele cele duhovniceşti, nu vom mai socoti că sunt ceva lucrurile de pe lumea aceasta, pentru că vom fi stăpâniţi de o prea bună beţie, de dorinţa bunătăţilor celor viitoare. Să gustăm, dar, din rodurile cele duhovniceşti, ca să scăpăm şi de zgomotul celor din lumea aceasta şi să avem parte şi de bunătăţile cele viitoare, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava şi puterea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. (Texte selectate din Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, EIBMBOR, Bucureşti, 1994)