Avem în noi dorinţa de înveşnicire

Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoţi, oriunde Te vei duce. Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul. Şi a zis către altul: urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. Dar altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu. Luca 9, 57-62

Oare ce poate fi mai înălţător decât să-ţi mântuieşti sufletul? Prin tot ceea ce ne-a învăţat Domnul Hristos, a sădit în noi dorinţa de înveşnicire. Astfel, devenim următori ai Mântuito­rului şi privim viaţa şi din pers­pectivă duhovnicească. Noi trăim în această lume şi avem, în general, preocupări identice celorlalţi oameni. Însă toate trebuie să le facem şi să le percepem prin prisma veşniciei divine. Pe toate să le raportăm la ceea ce ne-a învăţat Domnul Hristos. Simţămintele şi gândurile noastre trebuie să fie ale unui adevărat creştin; familia noastră să fie una care trăieşte sub binecuvântarea lui Dumnezeu; preocupările noas­tre să fie cele care înmulţesc roadele rugăciunii şi ale fapte­lor bune.