Avem nevoie de LUMINA?

Fără îndoială, principala cuce­rire a românilor, după Revoluția din decembrie 1989, se referă la libertatea de exprimare. Cuvântul nu mai este cenzurat, oricine își poate spune punctul de vedere, în legătură cu orice chestiune. Ori­cine poate culege informația de ca­re are nevoie cu ușurință. Piața in­formațiilor este aproape de satu­rație: 200 de ziare în toată țara, 20 de canale tv în limba română, câteva sute de posturi de radio, zeci de săptămânale și lunare, peste 60.000 de adrese de Internet în­ registrate numai în România. Ne întrebăm: mai este loc pe această piață pentru încă un ziar, la Iași?

Depinde la ce fel de ziar ne gândim.

Este în mare vogă teoria potri­vit căreia presa tipărită va fi de­tronată, într-un deceniu sau două, de televiziune (care va deveni, în curând, interactivă - fiecare tele­spectator își va putea comanda emisiunile preferate) și de Internet, iar tipăriturile vor deveni doar „publicații de nișă”, cu tiraje mici și adresate unui public-țintă.

Asemenea predicții cata­strofice au fost și în anii ‘70, când apăruseră pe piață cea­surile electronice cu afișaj digital. Toți analiștii de piață decretau atunci că în două decenii nu va mai exista niciun ceas mecanic, că indus­tria elvețiană a ceasurilor va dispărea cu desăvârșire . Ne aflăm în anul 2005 și vedem ce se întâmplă: ceasurile „electronice” aproape au dispărut, cele mai căutate și mai scumpe sunt ceasurile elve­țiene „mecanice”, pînă și bi­etele mecanisme electronice sunt montate în capsule cu cadran „clasic”.

Așadar, să nu ne grăbim în a susține teoria dispariției ziarului tipărit pe hârtie.

Asistăm la un spectacol mediatic dintre cele mai di­namice. Unii cataloghează mass-media din România ca fiind în stadiul de „copilă­rie”, prin promovarea subiec­ telor „tabloidizante* și in­ sistând asupra atavismelor în defavoarea profunzimii, că primează interesele de natură politică și economică ale patronatului din dome­niu în detrimentul ideii de informare obiectivă. Adevă­rul se află undeva, la mijloc: există și presă mânată de in­terese oculte, dar și una fă­cută cu onestitate, în depli­nul respect pentru publicul consumator.

În acest context, ne între­băm: mai este loc pe piață de încă un ziar, la Iași?

Un consumator de presă avizat, când răsfoiește un ziar, își pune de la început întrebarea: „Cine se află în spate, ce interese slujește această publicație” în funcție de răspunsul găsit, cititorul respectiv își formează o opinie cu privire la acel ziar: „Este al lui Cutare, deci îl va ataca pe Cutărică și va pre­zenta o realitate favorabilă patronului, indiferent de si­tuație.

Din fericire, ziarul LU­MINA, care apare începând de astăzi, nu va putea fi su­pus unei asemenea judecăți.

Din fericire, LUMINA este primul cotidian dintr-o țară majoritar creștin-ortodoxă redactat din perspectivă cre­ștină.

Ce înțelegem prin „coti­dian redactat din perspec­tivă creștină”?

Înseamnă că LUMINA es­te un ziar care nu slujește niciunui interes ocult sau po­trivnic majorității românilor.

Înseamnă că LUMINA este un ziar obiectiv, care va prezenta orice informație așa cum este, fără a o deforma, fără a o transforma din ade­ văr în minciună.

Înseamnă că LUMINA este un ziar care nu va „face politica” niciunui partid și nu va interveni în favoarea (sau în detrimentul) niciunei formațiuni politice sau altei organizații.

Înseamnă că LUMINA este un ziar care nu va transforma violența în subiect de presă și nici viața privată a perso­nalităților în prilej de bârfă.

Înseamnă că LUMINA este un ziar care îi readuce pe români în centrul Univer­sului, care este de natură creștină. Pentru că etnogeneza românească este strâns legată de dimensiunea creștinortodoxă.

Înseamnă că LUMINA este un ziar onest, echilibrat și cu o singură ambiție: să readucă speranța printre oa­meni, să-i ajute să-și aducă aminte că prezentul lor se sprijină și pe amintirile din albumul de fotografii al fa­miliei, dar și pe crucile din cimitir, unde se odihnesc pă­rinții, bunicii și străbunicii noștri.

Și nu întâmplător LUMINA apare la Iași...