Avem nevoie de sănătate duhovnicească

Oricărui creștin i se cere sănătate duhovnicească, spunea Sfântul Paisie Aghioritul. La ce se referea cuviosul afirmând acest lucru? La faptul că întotdeauna trebuie să avem gând bun atunci când privim către ceilalți. Dacă el ne va lipsi, adăuga părintele, ne vom vătăma și de cusururile dar și de virtuțile celor de lângă noi. Fiindcă atunci când gândul va fi unul bănuitor, necurat, sau cum spune Evanghelia, când ochiul nostru va fi rău, pe toate le va vedea întunecat.

„Cine vrea să lucreze corect în sine însuși nu trebuie să cerceteze ce fac cei din jurul lui, ci să cultive gânduri bune, atât pentru cele bune, cât și pentru cele rele pe care le vede în ceilalți. Indiferent cu ce scop face celălalt ceva, eu să pun în minte un gând bun. Gândul cel bun are dragoste în el, îl dezarmează pe aproapele și-l face să se comporte bine cu mine.” Acesta este sfatul Sfântului Paisie către noi, un îndemn care face minuni așa cum veți asculta în pilda ce urmează.

Cândva, în Egipt, căpitanul unei bande de tâlhari s-a deghizat în monah și a cerut găzduire la o mănăstire de călugărițe, ca să o poată prăda. Stareța și toate maicile l-au primit cu deosebit respect, ca pe un mare avvă. S-a adunat toată obștea să ia binecuvântare de la el, i-au spălat picioarele și au luat apoi apa aceea pentru binecuvântare. O soră paralizată s-a vindecat spălându-se cu credință cu acea apă și, spre uimirea tuturor, s-a dus și aceea să ia binecuvântare de la tâlharul preschimbat în eremit. Văzând minunea, mai-marele bandiților s-a schimbat lăuntric, s-a pocăit, a aruncat sabia pe care o purta ascunsă sub rasă și după puțin timp, atât el, cât și cei care-i erau sprijin și tovarăși la rele s-au făcut monahi și au trăit cu multă asprime în viața cea îngerească. (Augustin Păunoiu, adaptare după o pildă din volumul Cuviosul Paisie Aghioritul, „Cuvinte duhovnicești”, vol. 3, Evanghelismos, București, 2003)