Biblia - verset cu verset: Actorii unei revolte îndepărtate

Facerea 14, 5: „Şi în al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer şi regii, care ţineau cu el, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham şi pe Emimi la Şave-Chiriataim;“

Uimeşte încă o dată exactitatea datelor prezentate de autorul biblic, cu atât mai mult cu cât ele fac referire la nişte timpuri foarte îndepărtate. Căpetenia coaliţiei împăraţilor, Kedarlaomer, porneşte o expediţie prin care speră să redobândească starea de libertate a cetăţilor pe care le conducea, eliberându-le din robie. Cele trei grupări învinse, Refaimii, Zuzimii şi Eminii, sunt mai mult sau mai puţin cunoscute, existând dificultăţi în privinţa identificării lor din alte izvoare nebiblice. Denumirea de „Refaimi“ apare în Vechiul Testament de zece ori şi denumeşte o populaţie legendară a Palestinei. Înţelesul originar ar fi cei mari sau prinţii. Aceştia locuiau în cetatea Aşterot-Carnaim, o cetate sau două din Transiordania, aproximativ la 35 de kilometri est de Marea Galileii. Prima parte a cuvântului se traduce prin oraşul lui Astartea, iar cea de a doua - Astartea cu două coarne, deci poate fi înţeles ca un centru sau mai multe centre de cult ale acestei zeiţe. Despre Zuzimi nu se pot face prea multe precizări, deoarece nici poporul acesta, ca de altfel nici cetatea unde ei locuiau nu este amintită în nici un alt loc din Biblie şi nu poate fi regăsit în alt loc extrabiblic. Numele Emimilor este unul moabit şi desemnează locuitorii legendari ai Palestinei, traducându-se prin groază sau fantomă. Este poporul care i-a precedat pe moabiţi la răsărit de Marea Moartă. Şave-Chiriataim a fost o cetate moabită regăsită pe platoul înalt al Chiriataimului, cuvântul din urmă fiind numele cetăţii care era aşezată în regiunea nordică a râului Arnon şi care, mai târziu, a fost atribuită seminţiei lui Ruben (Iosua 13, 19).