Biblia - verset cu verset: Averile de care furul nu se poate apropia

Facerea 14, 11: „Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei şi Gomorei şi toate bucatele lor şi s-au dus.“

Fugind din calea înrobitorilor, locuitorii Sodomei şi Gomorei au fost jefuiţi de averile şi de resursele lor de hrană. Uşurinţa cu care războinicii au prădat aceste cetăţi reflectă puterea lor în luptă şi cruzimea cu care i-au tratat pe cei învinşi. Pierderea averilor de către locuitorii Sodomei şi Gomorei se aseamănă izbitor cu prăpădirea lucrurilor lumeşti, deseori în mod neaşteptat, cu care sunt hărăziţi cei care nu caută spre cele cereşti, ci numai spre cele lumeşti. Asemănarea acestui fragment biblic vechitestamentar poate fi uşor făcută cu desele trimiteri ale Noului Testament către o viaţă cumpătată, în priveghere - căci furul vine pe neaşteptate - încărcată de o spiritualitate deosebită: „Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică“ (Luca 12, 33). Căci viaţa virtuoasă nu poate fi nicicum prădată precum cele două cetăţi, iar sufletul curat şi credincios al omului nu poate fi vătămat, oricât de mare ar fi puterea biruitorilor.