Biblia - verset cu verset: Avraam, patriarhul pe care-l interesa verticala, nu orizontala

Facerea 13, 9: „Iată, nu e oare tot pământul înaintea ta? Desparte-te, dar, de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.“

Versetul de mai sus ne arată că modestia lui Avraam nu cunoaşte limite. În dialogul purtat cu Lot - nepotul său, rămas orfan, pe care în urmă cu ceva timp îl luase în custodie -, patriarhul i-a arătat acestuia întreg pământul, oferindu-i posibilitatea de a alege primul teritoriul unde doreşte să se stabilească. El a dat dovadă de generozitate, de bunătate sufletească, de un caracter vrednic de urmat. Smerenia lui Avraam l-a poziţionat în spatele lui Lot, pe orizontală, însă i-a garantat un loc în faţă, pe verticală. „Nu e oare tot pământul înaintea ta?“, îl întreabă Avraam, ca şi cum ar spune: „Iată, eu nu stau în calea ta, ci în spatele tău“, continuând: „De vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga“. Adică el a procedat altfel decât cum ar fi trebuit dacă urma principiile egoiste care îi stăpânesc de obicei pe oameni în relaţiile cu alţii. Ca om spiritual însă, el a trăit în conformitate cu principiile înalte şi a privit dincolo de foloasele vremelnice ale acestei lumi spre câştiguri veşnice, cereşti. „Uită-te la bunătatea dreptului Avraam! Îi arată lui Lot prin fapte că nu face de bunăvoie asta şi nici nu vrea să se despartă de el: o face silit de ceartă, ca să nu fie război necontenit în familia lor. Uită-te la Avraam cum caută prin cuvinte să-i potolească mânia; îl lasă pe Lot să facă alegerea; îi pune înainte tot pământul“, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur. Trebuie precizat că atitudinea lui Avraam este cu atât mai mult demnă de laudă cu cât el se putea considera moştenitor al întregii ţări a Canaanului, căci nu i-a zis lui Dumnezeu: „Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi“ (Facerea 12, 7)?! Asta, după ce iniţial îl anunţase: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului“ (Facerea 12, 1-3). El renunţă, aşadar, la nişte drepturi pe care le putea considera ale sale, de dragul păcii, căci să nu uităm că reacţia lui a fost un răspuns la certurile slujitorilor. Astfel, în dreptul său, putem nota o nouă renunţare la sine, la drepturile sale, făcută după o chemare interioară, după ce prima dată Avraam îşi părăseşte pământurile natale la chemarea divinităţii.