Biblia - verset cu verset: Bogăţie, în grădina părinţilor omenirii

Facerea 2, 11:

„Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.“ Acest verset se află în strânsă legătură cu următoarele trei, din care vom afla de la autorul biblic numele celor patru braţe ale râului care uda raiul. „După ce a făcut pomenire de pomi, Scriptura ne vorbeşte în continuare şi de numele râurilor şi de despărţirea lor“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Oricum am privi descrierea făcută de Moise, prin acest verset (şi prin următoarele trei), raiului creat de Dumnezeu, la modul simbolic sau la modul concret, vedem că bogăţia îl împodobea prin prezenţa aurului şi a belşugului oferit de râul care scălda grădina raiului. La modul simbolic, acestea pot fi înţelese ca dragoste divină şi strălucire faţă de părinţii omenirii care au fost aşezaţi în grădina raiului de Dumnezeu, aurul reprezentând darul terestru cel mai de preţ. Nume râului „Fison“ se traduce prin „săltător“, iar ţara „havila“ prin „cerc“; „nisip aurifer“. Legat de identificarea râului Fison, părerile cercetătorilor sunt împărţite, ei făcând trimiteri dintre cele mai variate, de la Nilul african până la Indusul asiatic. Unii cercetători susţin şi ideea conform căreia potopul din timpul lui Noe ar fi schimbat caracteristicile geografice ale zonei, astfel că identificarea celor două râuri este îngreunată, dacă nu chiar imposibilă, mai ales dacă vom ţine cont de numele râurilor descrise în următoarele versete. ▲ Originea lumii, la alte popoare (I) În paralel cu prezentarea celor patru versete care descriu numele râurilor ce scăldau raiul, vom face o prezentare a origii lumii întâlnite la popoarele păgâne antice. Crearea lumii la alte popoare este un „subiect“ puţin întâlnit sau chiar inexistent, o explicaţie fiind pierderea legăturii primordiale cu divinitatea prin căderea în păcat şi prin rătăcirea spirituală ulterioară, marcată de politeism sau alte manifestări religioase păgâne. Încă nu a fost găsit nici un mit care să se refere explicit la creaţia universului, iar miturile care se ocupă de organizarea universului şi a proceselor lui culturale, crearea omului şi originea civilizaţiei, sunt marcate de politeism şi de lupta zeităţilor pentru supremaţie. În Sumer şi Babilon, spre exemplu, printre textele literare sumeriene descoperite la începutul secolului al XX-lea la Nippur, în sudul Babilonului, a fost descoperit un text care descrie un loc numit Dilmun, un loc plăcut, în care nu erau cunoscute nici boala, nici moartea. La început, nu avea apă curgătoare, dar Enki, zeul apelor, a poruncit zeului soarelui să remedieze situaţia. Mai târziu, babilonienii au adoptat numele şi ideea de Dilmun şi l-au numit „ţara celor vii“, locul unde trăiau nemuritorii lor. Pot fi observate anumite similarităţi între această idee sumeriană de paradis pământesc şi Edenul biblic. Se poate ca ambele relatări să se refere la un loc real, iar versiunea sumeriană să-şi fi pierdut din integritatea textului şi să fi acumulat în cursul transmiterii o serie de adăugiri mitologice.