Biblia-verset cu verset: Căinţa şi lumina de la fereastra corabiei lui Noe

Facerea 8, 6: „După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra pe care o făcuse la corabie“

Iată că după atâtea zile de captivitate în corabia supravieţuirii, în mijlocul apelor dezlănţuite care au cuprins tot pământul, Noe vede din nou lumina zilei. Amintim că arca sa a fost izolată, după cum am aflat în versetul 6, 14 al cărţii Facerii: „În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară“. Trebuie să fi fost extrem mare dorinţa şi curiozitatea firească a dreptului Noe să cerceteze împrejurimile dinafara corabiei după atâta vreme de captivitate şi zbucium pe ape. „Uită-te că schimbarea s-a făcut dintr-o dată! Uită-te cât au scăzut apele, că s-a aşezat corabia pe munţi! Mai înainte Scriptura spusese că apa se înălţase cincisprezece coţi deasupra munţilor; acum spune că corabia a stat pe munţii Ararat, că apa a scăzut încetul cu încetul până în luna a zecea; şi atunci, în luna a zecea, s-au arătat vârfurile munţilor. Gândeşte-te ce tare de fire a fost dreptul Noe, că a trăit atâtea luni, ca şi cum ar fi fost închis în întuneric“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Nu trebuie să omitem prezenţa din nou a perioadei biblice de patruzeci de zile, încărcată cu deosebite semnificaţii, noi, amintind cu alt prilej că acest număr reprezintă numărul ce face referire la păcat şi la pedeapsă, la căinţă şi la darurile lui Dumnezeu. Versetul scripturistic de faţă poate căpăta şi semnificaţii simbolice, potrivindu-se de excepţie cu spusele Sfântului Macarie Egipteanul: „Nu e nevoie decât de voia noastră liberă, căci El e întotdeauna gata să ne manifeste îndurarea şi să ne lumineze, cu condiţia ca noi să voim să ne dăruim pe noi“.