Biblia - verset cu verset: Când se umple pământul de îngeri?
Facerea 8, 22:
„De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!“ Acest ultim verset al capitolului opt din cartea Facerea ne asigură de faptul că viaţa normală a pământului, chiar şi în stare căzută, va continua până la sfârşit. Prin Noe, Dumnezeu făgăduieşte omenirii că nu vor mai veni asupra sa cataclisme de asemenea proporţii, cum a fost potopul. Foarte important de subliniat este menţionarea la începutul versetului a expresiei „cât va trăi pământul“, inserată pentru a nu lăsa să se creadă de către oameni că lumea noastră e fără de sfârşit, oricând ar fi acesta, căci „de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Matei 24, 36). Important e că pământul va avea un sfârşit şi că cei care se ataşează prea mult de el nu vor cunoaşte decât valorile trecătoare ale lui. Potopul care a spălat pământul în vremea lui Noe a oferit în acel moment garanţia unei curăţiri, aidoma unui botez care curăţă sufletul de păcate şi îmbracă omul în haină luminoasă. Vederea aceasta minunată a înnoirii şi înduhovnicirii celor văzute, când pământul se umple de îngeri prin botez, a fost remarcabil surprinsă de părintele Dumitru Stăniloae care exclamă: „Mari sunt acestea şi minunate. Dar cele de acum sunt cu mult mai mari. Căci nu mană şi foc şi ploaie au coborât acum, ci potop de daruri duhovniceşti. S-au deschis norii de sus nu ca să ridice pământul la rodire, ci să înduplece firea să dea rodul virtuţii Cultivatorului oamenilor. S-a umplut pământul de îngeri, nu de îngeri cereşti, ci de puteri cereşti, ce-şi arată virtutea în trup omenesc“. Ori toată bunătatea lui Dumnezeu nu se poate revărsa prin darurile Sale asupra omenirii decât pe un fond de bună orânduială, în curs cu firea fiecărei zidiri. Întocmai de aceea se precizează în acest verset că „rânduiala vremurilor va fi de acum nemişcătoare“, după cum comentează Sfântul Ioan Gură de Aur, care adaugă că „pământul nu va mai înceta niciodată de a-şi da neamului omenesc rodurile sale; va răsplăti ostenelile şi lucrarea pământului. (...) De acum înainte nici ziua, nici noaptea nu-şi va mai părăsi drumul său; slujba lor va fi neclintită până la sfârşitul veacului“.