Biblia - verset cu verset: Care este primul act de ridicare deasupra păcatului

Facerea 3, 10:

„Răspuns-a acesta: «Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns»“. Întrebat fiind în scopul mărturisirii păcatului, Adam răspunde, cum spune-o vorbă populară, „în doi peri“. El evită răspunsul direct, drept urmare - şi vom vedea asta în versetul următor - începutul întrebării lui Dumnezeu va fi pe măsură: „Nu cumva (ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci)?“ De altfel, după cum am început acest comentariu, Dumnezeu nu l-a întrebat pe Adam pentru că nu ştia sau pentru că avea neclarităţi, ci pentru ca Adam să răspundă pe măsura iubirii lui Dumnezeu care-l cercetează, mărturisindu-şi păcatul. „În loc să mărturisească ceea ce singur făcuse, recunoaştere ce ar fi fost întru folosul său, Adam povesteşte din nou cele ce i s-au întâmplat, lucru ce nu era spre folosul său... Adam nu-şi povesteşte păcatul său (ci învinovăţeşte pe femeie...)“, spune Sfântul Efrem în lucrarea sa, „Tâlcuire la Facere“. Dar ce-ar fi avut de câştigat Adam şi Eva dacă ar fi mărturisit păcatul săvârşit? Acelaşi Sfânt Părinte spune că „dacă strămoşii noştri ar fi dorit să se pocăiască, chiar după călcarea poruncii, atunci, chiar de nu şi-ar fi recăpătat ceea ce aveau înainte de călcarea poruncii, s-ar fi izbăvit cel puţin de blestemele rostite pământului şi lor înşile.“ Teologia Dogmatică Ortodoxă ne învaţă că „Domnul nu cere mărturisirea păcatelor pentru că nu le-ar cunoaşte, ci pentru că mărturisirea lor e un semn de căinţă reală şi măreşte căinţa, fiind în acelaşi timp un semn de încredere în Dumnezeu (...). Domnul are bucurie de mărturisire, pentru că ea este începutul comuniunii în care reintră penitentul cu Hristos, şi întrucât intră cu un om care I se înfăţişează în numele Lui. Penitentul recapătă prin aceasta o smerenie sau o delicateţe sufletească şi se jenează de păcat, de supărarea lui Hristos; e o delicateţe opusă rigidităţii pornirii spre păcat, egoismului nepăsător sau disperat. (...) prin mărturisire, penitentul face primul act de ridicare deasupra păcatului“, aflăm în „Dogmatica“ părintelui Dumitru Stăniloae.