Biblia - verset cu verset: Civilizaţia din Urul Caldeii în vremea lui Avraam

Facerea 11, 28: „Şi a murit Haran înainte de Terah, tatăl său, în pământul de naştere, în Urul Caldeii.“

Versetul de mai sus consfinţeşte o premieră în istoria omenirii de până atunci. Moartea lui Haran reprezintă primul caz în care un copil moare înaintea tatălui său. Expresia „Şi a murit Haran înainte de Terah, tatăl său“ nu a cunoscut mereu aceeaşi formă. În unele traduceri se întâlneşte şi varianta „Şi Haran a murit în faţa tatălui său, Terah“, ceea ce nu denaturează cu nimic ideea de bază sau fondul situaţiei - Haran a murit în timp ce tatăl său mai trăia. Rămas orfan, Lot va fi de acum foarte apropiat de unchiul său, Avraam. Iniţial, familia lui Avraam a trăit în Urul Caldeii, în sud-estul Babiloniei, pe malul unuia dintre braţele Eufratului. Cetatea era un important loc al cultului zeiţei lunii, Nanna Sin. „Cetatea Ur (Uru), în Mesopotamia de Sud, pe malul drept al Eufratului, la aproximativ 200 de kilometri de Babilon. Locuită la început de sumerieni, ea a cunoscut o mare înflorire în mileniul al III-lea î.Hr. În primul mileniu era locuită de clanul aramaic al caldeilor.“, aflăm dintr-o notă a Bibliei sau a Sfintei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Şi, într-adevăr, ruinele din Ur au devenit cunoscute sub numele de Tell el-Mugayyar, care se află la jumătatea drumului dintre Bagdad şi Golful Persic, căci între 1922 şi 1934, o expediţie comună anglo-americană a fost dusă la bun sfârşit, dovedindu-se a fi printre cele mai bogate săpături din toată Mesopotamia. Morminte regale ale unei vechi dinastii au dat la iveală fabuloasele lor depozite de tezaur. Ruinele bine păstrate de case, temple şi un templu-turn au oferit un valoros material din care se poate reconstitui istoria întreruptă a acestei cetăţi, care a jucat un rol atât de important din începuturile istoriei sale până pe vremea Imperiului Persan. La începutul celui de-al doilea mileniu î.Hr., când Avraam locuia aici, cetatea avea o cultură excepţional de avansată. Casele erau bine construite şi, de obicei, de înălţimea a două etaje. La parter, de jur împrejurul unei curţi centrale, erau grupate camere şi o scară ce ducea la etajul al doilea. Cetatea avea un sistem eficace de scurgere, mai bun decât cele cu care unele oraşe din acea ţară se pot mândri, chiar în zilele de astăzi. În şcolile din Ur se învăţau cititul, scrierea, aritmetica şi geografia, după cum o dovedesc multele exerciţii de şcoală regăsite. În Vechiul Testament, această cetate era numită, de obicei, „Ur al Caldeii“, o expresie care nu a fost încă găsită în textele cuneiforme din Mesopotamia. În acestea ea este numită simplu „Ur“. Totuşi, se ştie că regiunea Ur-ului a fost locuită de triburile caldeene aramaice, care s-ar putea să fi venit ceva mai de timpuriu. Aceste triburi erau îndeaproape înrudite cu familia lui Terah şi amândouă sunt descendente din Arpaxad. Amintirea acestei legături a fost păstrată vie prin referirea la căminul original al familiei ca Ur din Caldeea sau „Ur al Caldeii“. Din Septuaginta numele cetăţii Ur lipseşte, ea vorbind aici despre ţinutul caldeilor.