Biblia - verset cu verset: Cum s-a unit cerul cu pământul în cugetul patriarhului Avraam

Facerea 17, 22: „Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înălţat de la el“

După mesajul transmis de Dumnezeu, Avraam a dobândit o nouă convingere: „Legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va naşte Sarra!“. Astfel, după aproape 25 de ani de la prima făgăduinţă, Avraam a aflat că timpul aşteptării avea să se încheie curând, „la anul pe vremea aceasta“ (versetul 21). Acum, Dumnezeu, „încetând de a mai vorbi cu Avraam, S-a înălţat de la el“, situaţie care arată că descoperirea divină fusese o descoperire vizibilă chiar dacă nu avem nici o idee cu privire la forma în care Avraam L-a văzut pe Dumnezeu. Simbolistica înălţării Domnului la cer este remarcabilă în Sfânta Scriptură. În primul rând, actul ilustru care reprezintă această idee este Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos la ceruri. „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea“ (Ioan 14, 2-4). Aşadar, ideea de înălţare exprimă o desprindere de cele pământeşti care prilejuieşte deschiderea unei căi celor vrednici de mântuire, vrednici de cer: „Vă este de folos ca să Mă duc Eu“ (Ioan 16, 7). Înălţimile, în genere, sunt expresia înaintării în credinţă a oamenilor, expresia dobândirii unui bun nemărginit pentru noi toţi. Dar înălţimea ca măsură a înaintării în credinţă nu există în lumea zidită, spune Sfântul Nicolae Velimirovici. Înălţarea nu presupune nicidecum o despărţire de cele pământeşti. Dacă Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam, nu înseamnă că l-a părăsit. Iar un argument practic în acest sens îl constituie chiar începutul capitolului următor al cărţii Facerii: „Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său“ (Facerea 18, 1). Pentru Avraam, înălţarea lui Dumnezeu la cer a însemnat evident un motiv de liniştire, căci, înălţat la cer, Dumnezeu avea să ridice şi inima şi gândurile patriarhului către cele înalte, unind astfel, prin credinţă, cerul - unde se înălţase Domnul - cu pământul - unde continua să trăiască Avraam - într-un singur cuget.