Biblia - verset cu verset: Cunoştinţa de Dumnezeu din conştiinţa omului

Facerea 4, 3:

„Dar, după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.“ Apare, prin acest verset, prima menţiune din Sfânta Scriptură despre aducerea de jertfe lui Dumnezeu. Ca element constitutiv al religiei, trebuie menţionat că jertfa este o experienţă profundă şi universală a omului credincios. Istoria religiilor ne dovedeşte într-adevăr că, ulterior, la toate popoarele, jertfa constituie centrul întregii vieţi religioase. Sentimentele religioase se exteriorizează prin sacrificii. Prin urmare, ideea de sacrificiu îşi are temeiul în sentimentul religios şi s-a născut dintr-o necesitate internă de adorare, de cerere, de mulţumire şi, mai ales, de expiere a păcatelor. Fără să-L fi cunoscut pe Creator în mod nemijlocit, cum Îl ştiau protopărinţii omenirii, Adam şi Eva, oamenii ştiau că se cuvine să-I închine o parte din roadele muncii lor, ca Aceluia de la Care le vine tot binele. „Vezi cum Creatorul firii a pus în conştiinţa omului cunoştinţa lui Dumnezeu. Spune-mi, cine l-a adus pe Cain la această idee? Nimeni altul decât cunoştinţa de Dumnezeu din conştiinţa lui“, spune Sfântul Vasile cel Mare. Această idee este împărtăşită, de altfel, de către toţi Sfinţii Părinţi. Dumnezeu a făcut pe oameni ca să-i slujească Lui, astfel că primul lucru la care s-au gândit a fost acela de a-I aduce mulţumire Lui pentru ceea ce aveau. „După ce Dumnezeu a rânduit acestea în chip înţelept, Adam alungat din Rai a avut copii, şi-a isprăvit viaţa şi a murit. La fel şi cei născuţi din el. Oamenii de atunci, având proaspătă amintirea căderii, deoarece aflaseră de ea de la Adam şi Eva, cinsteau pe Dumnezeu ca pe un Stăpân şi se închinau Lui. De aceea, Abel şi Cain Îi aduceau jertfe din avuţiile lor“, spune Sfântul Simeon Noul Teolog despre actul săvârşit de Cain, şi, apoi, vom vedea în versetul următor, de Abel.