Biblia - verset cu verset: „De ce-aş fi trist?“

Facerea 4, 6:

„Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: «Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa ta?»“ Întocmai cum a venit la Adam, întrebându-l „Unde eşti?“, Dumnezeu Îşi arată milostivirea şi faţă de Cain, pe care îl cercetează, dându-i prilej de pocăinţă. „Uită-mi-te, iubite, ce pogorământ nespus al purtării de grijă face Dumnezeu! L-a văzut asaltat, ca să spun aşa, de patima pizmuirii, şi iată că, urmând bunătăţii Sale, îi dă leacurile potrivite ca sa-l scoată îndată şi să nu se înece (...). Dumnezeu îi spune: «Deşi ai păcătuit, linişteşte-te, înseninează-ţi gândurile, scapă de furia valurilor ce îţi asaltează mintea, potoleşte tulburarea, ca nu cumva să adaugi un păcat mai greu la cel dinainte» (...) Dumnezeu ştia mai înainte ce are să facă Cain fratelui său şi, de aceea, caută să-l întoarcă de la gândul său prin aceste cuvinte (...) Uită-te la iubirea de oameni a Stăpânului! Cum vrea să-i potolească mânia şi iuţimea şi să-i oprească furia prin cuvintele acestea! Văzându-i mişcările sufletului şi cunoscându-i neomenosul gând de ucidere, vrea să-i potolească mai dinainte gândul, să facă linişte în mintea sa, supunându-i pe fratele său şi dându-i stăpânire asupra lui. Dar şi după o atât de mare purtare de grijă şi după atâtea leacuri, Cain nu a câştigat nimic. Atâta putere are voinţa rea şi răutatea covârşitoare!“ Dumnezeu încearcă să aducă liniştea în sufletul lui Cain pentru a putea rodi mai apoi pacea în cugetul său. Avva Dorotei vorbeşte despre îndepărtarea grijilor şi tulburărilor din suflet, mai ales atunci când se simte că Dumnezeu poartă de grijă: „Iar unde e purtarea de grijă a lui Dumnezeu, negreşit ceea ce se întâmplă e bine şi spre folosul sufletului, căci toate câte le face Dumnezeu cu noi ,le face spre folosul nostru, şi iubindu-ne, şi cruţându-ne“. Îndepărtarea întristării este o dovadă a încrederii în Dumnezeu şi în ajutorul Său. Dacă ea nu există, atunci păcatul îşi poate face uşor cuib în sufletul omului, „înflorind“ în patimi greu de oprit. În literatura română, poetul Tudor Arghezi a scris o poezie intitulată „De ce-aş fi trist?“, în care, asemenea părinţilor scriitori patristici, caută speranţa pentru a birui tristeţea: „De ce-aş fi trist? Că pacea duioasă şi blajină/ Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină?“.