Biblia - verset cu verset: De ce îl numim „patriarh“ pe Avraam

Facerea 13, 15: „Că tot pământul, cât îl vezi, ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru vecie.“

Bunătatea lui Avraam şi eforturile sale pentru a stabili pacea între familia sa şi cea a lui Lot sunt răsplătite. Dumnezeu îi arată patriarhului orizontul pe care el şi urmaşii săi îl vor stăpâni. Pământul, atât cât îl vede Avraam, îi este oferit „pentru vecie“, ceea ce arată indubitabil că făgăduinţa lui Dumnezeu este de neschimbat. După cum seminţia lui Avraam avea să existe pentru veşnicie înaintea lui Dumnezeu, tot astfel Canaanul urma să fie patria lor pentru totdeauna. Această făgăduinţă, făcută la început cu privire la descendenţii trupeşti ai patriarhului, este, în schimb, acordată cu bunăvoinţă adevăraţilor descendenţi spirituali ai săi, familiei celor credincioşi, după cum aflăm în Epistola către Galateni: „Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi, deci, urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă“ (v. 3, 29). În acest verset descoperim şi unul dintre argumentele pentru care îl numim pe venerabilul Avraam „patriarh“, după ce, în capitolul 12 (v. 1-4), Dumnezeu îi făgăduieşte paternitatea asupra unui popor mare: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului“. În acest sens, prin patriarh se înţelege ideea de prim-părinte, cu sensul de începător de neam.