Biblia-verset cu verset: Dimensiunile potopului

Facerea 7, 19: „Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi care erau sub cer.“

Versetul de faţă ne relatează că dimensiunea potopului este tot mai mare. Practic, acum observăm, prin acest fragment, că tot pământul a fost acoperit de ape, nerămânând nici un petec de uscat nespălat de furia torenţială a potopului. Ideile care se desprind din acest verset reflectă atât aspectul de dezastru, de calamitate, cât şi acela al curăţirii, al purificării, prin prisma rolului pentru care dealtfel s-au şi desfăşurat aceste evenimente. „Nu fără rost ne-a povestit aceasta nouă Scriptura, ci ca să cunoaştem că s-au înecat nu numai oamenii şi animalele - cele cu patru picioare şi cele târâtoare -, ci şi păsările cerului şi toate cele câte trăiesc în munte, fiarele adică şi celelalte fiinţe. (...) Dumnezeiasca Scriptură ne-a spus acestea nu atât ca să ne arate la ce înălţime s-au ridicat apele, cât ca să putem cunoaşte de aici că n-a mai rămas nimic pe pământ, nici animale, nici fiară, nici dobitoc. Au pierit toate împreună cu omul, pentru că pentru el fuseseră aduse ele pe lume“, a spus Sfântul Ioan Gură de Aur. Au existat şi unii cercetători în domeniul arheologiei biblice care au afirmat că potopul nu s-ar fi întins pe toată suprafaţa pământului, cu toate că Sfânta Scriptură foloseşte, pentru a descrie dimensiunea potopul, expresii precum „pe pământ“ sau „sub cer“, nedând nicicum limite ale întinderilor de ape. Aceştia au afirmat că „pământul“ ar fi, de fapt, zona cunoscută de oameni în acea vreme, pentru ei întinderile din apropiere reprezentând „tot pământul“. De asemenea, aria de „sub cer“ ar fi teritoriul limitat de linia orizontului. Discuţiile pot continua la nesfârşit în acest sens. Astfel stând lucrurile, de ce nu a fost trimis Noe cu familia lui în alt teritoriu, ferit de potop? Sau pentru ce a fost nevoie ca „toate soiurile de animale“ să fie urcate în corabie pentru a fi salvate? Şi multe alte întrebări care se nasc din nesiguranţa teoriilor aflate dincolo de Scriptură. Dogmatismul nu este o alegere rezonabilă nici într-un caz, nici în celălalt. Esenţial este că, în mod tradiţional, învăţătura Bibliei spune că toţi oamenii au fost nimiciţi, cu excepţia lui Noe şi a familiei lui.